Mai sunt oameni care se îndoiesc de faptul că există miracole în condiţile în care se întâmplă atâtea nenorociri în lume. Sunt şi oameni care cred în miracole, dar se îndoiesc de faptul că ele s-ar mai produce şi în zilele noastre, în care sfinţii şi prorocii nu prea mai circulă pe Pământ. România, însă, este o dovadă vie că miracolele există şi apar unde (şi când) nu te aştepţi.
În România, de ceva vreme nişte femei aparent normale, dar care, săracele, aveau sânii căzuţi, funduleţul cam plat şi buzele tăioase ca gura sapei, intrau în Spitalul de Arşi din Bucureşti şi ieşeau bombe sexy să’nnebuneşti internetul cu ele, numai bune să intre în lumea miraculoasă a show-bizz-ului, să stea picior peste picior în emisiuni decoltate ori chiar să prindă roluri principale în filme pentru adulţi. În acelaşi timp, conturile din bănci ale medicilor, care se ocupau să dea forme generoase acelor femei necăjite, creşteau în mod miraculos.
Din păcate pentru acei medici, au intrat pe fir nişte anchetatori care susţin că totul nu este decât o escrocherie. Că medicii ar fi decontat operaţiile de siliconare pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, drept intervenţii de urgenţă, încasând banii de la stat şi băgând banii clientelor în buzunar. Dar, păgânii aceştia sceptici trebuie să dovedească punctul lor de vedere. Până atunci, totul rămâne un miracol învăluit de mister.
Tot la capitolul miracole, însă, de data aceasta un miracol aşteptat, este faptul că Victor Ponta a acceptat să candideze la preşedinţie. Până ieri nu voia în ruptul capului să îşi asume această grea responsabilitate. Dar, vox parte collegarum, vox Dei (vocea colegilor de partid este vocea Zeilor – traducere din latină, recunosc, după Google), aşa că nu te poţi opune. Desigur, acest anunţ cu privire la candidatura la prezidenţiale nu face parte din categoria miracolelor siliconate, însă, era aşteptat ca un miracol izbăvitor de social-democraţi. În sfârşit, el s-a produs!
Bun, privind spre lumea largă, mai sunt şi papii miraculoşi, care de astăzi înainte vor fi sfinţi pentru că au vindecat vreo trei bolnavi de Parkinson, de anevrism cerebral şi de hemoragie gastrointestinală. Cam puţin, având în vedere că zilnic mor sute de mii de oameni de boli diareice, zeci de mii de infecţii respiratorii şi mii de oameni, din cauza cancerului. Dar, atât au putut, atât au făcut. Mai ales că vindecările de boli trupeşti nici nu intră strict în domeniul lor, papii fiind chemaţi să salveze mai cu seamă suflete. Oamenii, însă, vor miracole pământeşti. Chestii cu boli vindecate, cu bani mulţi, eventual câştigaţi la loto, cu examene luate sau cu meciuri câştigate miraculos de echipele favorite. La meciuri, papii, însă nu se bagă. Deocamdată e domeniul şamanilor din Africa.
Mai sunt şi ţigăncile noastre care vindecă de orice, de boli, de beţie, de impotenţă, de preacurvie, de sărăcie. Doar că şi ele mai ratează miracolele şi atunci sunt date în judecată. În mod miraculos, în general, scapă cu câte o amendă pe care nu o plătesc.
Se pare că, totuşi, trăim într-o lume a miracolelor. Marele fizician Albert Einstein spunea: „Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu există miracole sau ca şi cum totul este un miracol”. Dar, aproape nimeni nu vrea să-l creadă. Adică, cum să nu fie miracole?! Iar dacă totul este un miracol, nu mai are niciun farmec! Toţi am vrea câte un miracol, cât de mic, rezervat pentru noi. Şi, uite că se întâmplă! Scrie şi în ziare, arată şi la televizor!
Lasă un răspuns