Revista 22, ajutată de Kelemen Hunor, mi-a făcut onoarea de a mă numi ”extremist” și ”naționalist”. Venită de la unii care vor să ne bage pe gât maghiara ca singur scop al existenței noastre, percep atacul ca pe un compliment. Pe de altă parte, nu pot să nu reacționez văzând că se creează o confuzie voită: toți cei care nu sunt de acord cu caracatița UDMR care vizează autonomia teritorială, sunt brusc extremiști.
Așadar cei care nu pactizează cu iredentismul maghiar neserioși, declasați și înapoiați. Să-i includem aici pe toți românii care detestă UDMR și planurile sale secesioniste, pe care i-aș evalua așa, la un calcul simplu, la 99, 99 la sută din cetățeni?
La fel, poporul român este extremist pentru că nu vrea să i se ia țara, dar UDMR este progresist pentru că vrea să creeze o enclavă etnică. Această situare a politicienilor maghiari de partea bună a lucrurilor nu e nouă. Într-un mod similar, Kossuth, căruia UDMR vrea să-i dedice o stradă în Târgu Mureș, era progresist pentru că voia exterminarea românilor, în schimb, moții lui Avram Iancu, pentru că au îndrăznit să se opună și să-și ceară drepturile ca națiune, erau înapoiați și criminali.
Mai grav este că o parte din societatea civilă românească pare fascinată de politica maghiară de expansiune pe seama românilor și îi cântă UDMR-ului în strună. Cei care fac acest lucru care echivalează cu o trădare sunt, desigur, progresiși și luminați. Ai într-adevăr nevoie de multă înțelepciune și educație ca să fii de acord să rupi din pământul țării și să-l dai de bunăvoie unor politicieni maghiari conectați la Ungaria, de a căror corectitudine și idealism nu se mai îndoiește nimeni în România. Noi, restul, care nu suntem de acord, suntem reacționari și retrograzi și nu înțelegem evoluția politicianului maghiar de la raptul teritorial cu arma în mână la raptul teritorial cu votul în mână. Pentru mine nu e nicio diferență, tot jefuire de țară se cheamă, și niciun român lucid nu se lasă păcălit de vorbele mieroase ale lui Hunor în spatele cărora se vede cu ochiul liber planul Budapestei de a îngenunchea România.
Dar mie nu de Hunor îmi pare cel mai rău, el e clar vândut intereselor Ungariei, nu e nimic de combătut aici, ci doar de oprit. Mie îmi pare rău doar că există ”intelectuali” români, precum cei de la Revista 22, dar mai sunt și alții, care au pactizat cu UDMR-ul și cu cercurile iredentiste și care se prefac a fi vocea luminată a națiunii române care le spune politicienilor maghiari: sigur, luați-ne tot ce puteți, vă mai dăm și noi pe deasupra… Dar cine finanțează Revista 22 și din zona de influență a cui provin marii români de acolo? Răspunsul la această întrebare ne poate lumina probabil că nu e vorba de niciun progresism românesc în sprijinirea Ungariei pentru a acapara zone din Transilvania, nici nu ar putea exista așa ceva, ci doar de alte directive maghiare… Prietenii știu de ce și, mai ales, de unde…
Se întoarce lumea pe dos. E strigător la cer ce se întâmplă!
Se inversează totul de fapt din cauza unor extremiști care strigă: ,,Uite extremismul!”