„Albanezii” de la conducerea României

Acum 80 de ani, într-un articol publicat în „Adevărul literar şi artistic, la 4 februarie 1934, George Călinescu realiza o fidelă radiografie a „stării naţiunii”, din care citez: „Când « credinţa » nu e ajutată de inteligenţă, ea e puţin lucru. S-au văzut criminali scoţându-şi legăturile cu lucruri de furat sub ochii somnolenţi […] Alteori excesul de zel ciuruie cu gloanţe trupul unui copil care a furat un ciorchine de strugure sau sugerează legarea de coada calului a unui ţăran cu o vită prea lacomă. Un lucru mi se pare cu totul ciudat. Cum e cu putinţă ca o naţiune să ajungă la convingerea aceasta nestrămutată că e lipsită de anumite însuşiri morale?” Vă veţi întreba ce legătură are scriitura lui Călinescu cu situaţia de astăzi? Are!

La scurtă vreme după ce ipocritul Occident a „căzut la pace” cu ursul sovietic, la Malta, prin cunoscuta întâlnire dintre Bush sr. şi Gorbaciov, a urmat spectacolul decembrist, botezat de uneltitori şi oportunişti „revoluţie”. După consumarea scenariului, „revoluţionarii” s-au pricopsit cu o mită considerabilă, oferită şi primită, cu moşii şi miliarde de lei furate din curtea românilor, iar statul a fost îndrumat şi obligat să meargă pe drumul către „încotro” şi „nicăieri”. Pe când românii visau şi sperau că li s-a deschis poarta către Paradis – fără să ştie ce li se pregătise -, li s-a dat brânci în conglomeratul unionist, insinuându-se că, lor, românilor le-a aparţinut iniţiativa. „Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut între vifore. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi”. (Mircea Eliade), de-a lungul secolelor obligat să primească firmane şi ordine de la Înaltele Porţi ale Istoriei: Istambul, Moscova, Washington, Bruxelles… Scurtele şi răzleţele răbufniri de revoltă au fost tratate, fie cu brutalitate, fie cu o îngăduinţă superioară din partea potentaţilor vremii, după caz… la fel ca şi astăzi, când Istoria se repetă! Ni s-a impus distrugerea ireversibilă a Armatei României, concomitent cu trecerea dintr-o alianţă militară în alta, argumentându-ni-se că, la nevoie, N.A.T.O. ne va apăra. S-au încheiat şi tratate în acest sens, dar…, ca orice tratat, poate fi încălcat sau nerespectat… Doamne fereşte de un conflict militar! Tinerii de azi habar nu au să ţină o armă în mână, dar să şi tragă cu ea. Unii dintre ei se pricep totuşi la tras… praf pe nas, dar nu-i suficient pentru supravieţuire. Cât priveşte dotarea tehnică a ceea ce se mai numeşte Armata României, poate doar o „Intifadă” (aruncatul cu pietre) ar mai fi realizabilă.

La rotativa pupitrului de comandă al „aleşilor neamului” se tot perindă cam aceleaşi figuri sinistre ale „lupilor puşi paznici la oi”, asemenea subiectului tratat în articolul lui Călinescu: „N-aş putea spune de când datează obiceiul, dar e cert că atunci când un proprietar de vie, de moşie sau de hotel are nevoie de un «om de încredere»”, caută numaidecât un «turc», adică un «albanez». Albanezii sunt specializaţi în branşa «oameni de încredere», în care nici o altă naţiune se pare că nu poate izbuti. La uşile hotelurilor, caselor de raport, a cinematografelor şi a depozitelor întâlneşti foarte adesea nişte indivizi pe jumătate adormiţi, cu fălci bestiale şi vorbire grohăită şi incomprehensibilă, indivizi care par cu totul lipsiţi de funcţiunile superioare ale umanităţii. […] Am jigni nobila naţiune albaneză dacă ne-am închipui că aceşti specialişti ai credinţei sunt albanezi. Cine ştie ce vagă cloacă balcanică le dă naştere?”. Da! Avem şi noi „albanezii” noştri!

Regretabil – puţin spus – prin metode şi subterfugii mefistofelice s-a intervenit serios asupra subconştientului românilor: deteriorarea până la anulare a educaţiei sănătoase, tradiţionale, însămânţare sentimentului nejustificat al vinovăţiei la nivel de popor, prin arătătorul lui Wiesel – decorat pentru isprava sa de către însuşi preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu. Mulţumită unui ex-ex-ministru dovedit a-toate-incompetent, s-a impus şcolarilor să înveţe – obligatoriu – aşa zisa Istorie a Holocaustului evreiesc, nu şi cel „Roşu” al poporului român, comis, în cea mai mare măsură, tot de alogeni. Istoria Românilor a devenit facultativă, s-a promovat bagatelizarea până la atrofiere a demnităţii naţionale şi demonetizarea noţiunii de patriotism… importul cosmopolit al unor sărbători comerciale străine de sufletul şi tradiţia pământului românesc. Ce se vrea? Simplu: spălarea memoriei colective şi implantarea uneia noi, artificiale, pentru a putea fi supuşi unui control total. Parţial s-a şi reuşit. Până şi organele celor vii sunt arvunite. Totul este de vânzare. Bani! Corupţie! Prostituţie! Jaf! Pornografi! Se adaugă un supliment catastrofal: implantul subliminal că românii sunt un popor de idioţi, leneşi şi că tot ei sunt vinovaţi pentru ceea ce li se întâmplă. Desigur, în afirmaţie există o doză apreciabilă de adevăr, dar să nu omitem ştergerea memoriei şi promovarea haosului cu care s-a urmărit să fim obişnuiţi. Pe lângă asta, amintesc şi de vechea zicală românescă: „Stăpânul învaţă sluga hoaţă”. Oare, cine a distrus economia autohtonă, ceauşistă? „Mormanul de fier vechi” a fost vândut la taraba negustorului în pulovăr şi a urmaşilor lui, la preţ de doi bani. La atât se reduc perceptele bibliei capitalismului românesc actual. Qui prodest?

Prin jungla internetului circulă tot felul de năluci. Subltil, ni se servesc texte despre cât de bine trăiesc suedezii, norvegienii, danezii… în comparaţie cu noi, românii. Ce deştepţi şi harnici sunt ei! Tendenţios şi persuasiv se omite adevărul istoric: aceste ţări ale Occidentului nu au avut parte, vreme de o jumătate de secol, de tratament sovietic, altfel nu ştiu cum ar mai fi fost nivelul lor de trai astăzi. Acelaşi Occident ne-a dat pe mâna ruşilor, lăsându-ne, timp de decenii cu speranţa – deşartă – că „vin americanii!”. Nu ni se pomeneşte nimic de copiii de pe melegurile norvegiene luaţi cu de-a sila de la părinţi şi nici de „civilizaţii”-barbari danezi, care măcelăresc delfinii fără apărare. Cu certitudine, nici „acolo” nu merge Grivei cu covrigii în coadă. Şi „acolo” sunt escroci, dar mai subtili şi mai versaţi decât cei dâmboviţeni. S-a şi dovedit. Nici nu vreau ca la noi să fie la fel ca la danezi, suedezi sau norvegieni. Fiecare popor are „legile” lui nescrise. Vreau să fie cum este drept, corect şi bine pentru toţi; desigur, proporţional cu aportul social al fiecăruia… Vise!…

Revenind la articolul lui Călinescu putem compara „albanezii” din articol cu „albanezii” aflaţi de un sfert de secol la conducerea României „Fenomenul albanezului „om de încredere” este semnul unei deficienţe morale îngrijorătoare şi se poate traduce mai literar aşa: «Nu mă pune să-ţi păzesc averea, că sunt cam hoţ”». […]”. Mi-este silă de toţi fariseii şi nici zeama de la un kilogram de lămâi nu-mi anihilează greaţa provocată de ceea ce văd şi simt că se întâmplă. Din păcate, aşa cum lesne se poate constata, „vechiul regim” a oferit mai multă siguranţă socială decât caricatura capitalismului românesc postdecembrist. Ce a oferit ăsta? Instabilitate socială, sărăcie şi regretul personal că nu-i pot „răsplăti” pe cei care au distrus Ţara.Acel mult prea lăudat Occident, cu un egoism fără margini, a fost şi este interesat de el însuşi, indiferent pe speţele cui. Legea Junglei primează! Credeţi că ceea ce se întâmplă pe „euromaidanul” din Kiev este un conflict spontan? Greşit! Este o reeditare modernizată şi cosmetizată a „decembriadei” din ’89. La intersecţia drumurilor ucrainene, peste cadavrele celor peste o sută de tineri, tropăie cizmele Noii Ordini Mondiale. Românii ar trebui să procedează ca islandezii: afară din ţară cu tumoarea malignă a sistemului actual, cu bancherii cămătari, cu hoţii de aur şi metale preţioase sau rare ale românilor! Stop distrugerii mediului ambiant din ţara noastră! Mass-media internă şi externă vorbeşte şi scrie despre implicarea suveranei Marii Britanii, a Papei demisionat şi a celui actual, a premierului britanic actual, dar şi a altor oficialităţi, în ritualuri satanice şi pedofilie,despre imoralitatea preşedinţilor unor state puternice, despre jaful companiilor farmaceutice, despre traficul cu organe umane… aşa că, nu ne rămâne decât să aplicăm îndemnul din „La Marseillaise”: „Aux armes citoyens,/ Formez vos bataillons. Marchons! Marchons!/ Qu’un sang impur/ Abreuve nos sillons!”