Doi ochi scânteind poezie – din lirica poetei Alina Danciu

Minuni

Sunt multe minuni pe Pământ,
Dar ochii nu pot sa le-ndure,
I-ar ninge lumina prea mult,
Tocindu-le-a minţii secure.

De fapt, nu e niciun mister,
Sunt toate mereu la-ndemână,
Dar treci rătăcit şi stingher,
Cu ochii legaţi de-a ta mână.

Mereu vrei dovezi ca şi cum
Tu vrednic ai fi să se-arate.
Când nu vezi nici muntele-n drum,
N-ai crede minunile toate!

La ce bun, copile iubit,
Când cheia s-a dat numai ţie,
Dar uiţi calea spre Răsărit
Şi-ţi faci pe Pământ avuţie?

La ce bun, miracolul dat,
De nu ai cu ce a-nţelege?
Nici ochi, nici urechi şi-n păcat
Aluneci prin timpuri pribege.

Lăcàtele minţii sunt scrum
Doar dacă le-aprinzi între coaste,
De-ţi cauţi în inimă drum,
Vei arde-a muririi năpaste.

De sufletu-ţi este arat,
Nevoie nici n-ai de dovezi,
Cand tu eşti Lumină, ţi-e dat
Să vezi, să-nţelegi şi să crezi.

 

Milonga

 

În astă seară, Zeii s-au strâns la cafenea
Fiindca muritorii i-au ispitit c-un tàngo
Creola-ngândurată, ce stă la masa mea,
Îşi frăgezeşte buza cu mierea unui mango.

Şiraguri lungi de perle, mănuşile-n satin,
Port-ţigaret în aer, prin clinchete de haz,
Cu rochii de mătase, c-un şal de pene fin
Şi domni galanţi in fracuri,orchestra-in extaz.

Perechile unite plutesc într-un balans
Prin fumu-n arabescuri,iar corzile oftează.
De-atâta pasiune, ca într-un ultim dans,
Învolburat, pianul şi mesele dansează.

Tablourile toate, halucinând rebele,
De ramă se dezbracă, zâmbindu-le, cochete,
Se-mpodobesc în grabă cu finele dantele,
Frenetic,către ceruri, se-avântă-n piruete.

Dar… unde eşti, Milonga? Când cartea o închid,
Îmi mai rămâne-n piele, arzând, doar nostalgia
Şi muzica cea veche, prin sufletu-mi avid,
Ca vinul bun,mi-aprinde în ochi,melancolia.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*