Dacă ar fi să-l luăm în serios, am spune că joacă alba-neagra cu nervii noștri! Ba, candidează, ba se mai gândește. Ba își dă o certitudine de 80 la sută că va candida, ba se prăbușeste singur în propriile sondaje pe la 49 la sută. Și nu numai că își alocă singur statutul de minoritar al voinței majorității pesediste, pe care o așteaptă ca fata mare la mezat, să strige după el în cor să nu o lase carecumva în fundul gol (politic), dar mai pune și condiții. Va candida, adică își va sacrifica timpul petrecut cu familia, numai în situația în care USL-ul NU va fi în stare să dea un candidat la prezidențiale ca parte a planului USL de schimbare a regimului Basescu! Dar care„USL”? Și, mai ales, care „regim Băsescu”, după noiembrie? Sau o știi el ceva ce noi nu știm? Că se va putiniza Băselu’ la Palatul Victoria indiferent de cine va ieși președinte?
Or, cine ar putea candida pentru înlăturarea lui Traian Băsescu, nu de la Cotroceni, că pe asta o rezolvă sfârșitul de mandat în numele promisiunilor făcute de social-democrați, ci, iată, posibil, (și) de la Palatul Victoria? Nu ar putea fi o „dublă” în barbutul politic din noiembrie chiar tandemul „CopyPonta” (la prezidențiale) -„PasteTăriceanu”, pentru mandatul de premier? Mai ales că, în fond, amândoi se potrivesc în fire: că dacă unul și-a plagiat doctoratul, celălalt și-a tot plagiat căsătoria!
Iar tandemul chiar nu pare improbabil dacă privim „ieșirile” tot mai frustrante ale unuia și consemnăm schimbările de structuri asigurate de celălalt. Căci, mai zilele trecute, pe actualul șef al senatului l-a apucat rățoiala la adresa lui Traian Băsescu. Prima dată am zis că l-a luat gura pe dinainte supărat că președintele nu a dat mâna cu el la descălecarea de la Parlament. Dar, apoi, am văzut că e serioasă, Călin Popescu Tăriceanu returnându-i scrisoarea oficială prin care șeful statului le cerea parlamentarilor să nu voteze aberația accizei suprasaturate (electoral). Dar nu pentru că ar fi greșit numele „accizei”, nici supărat că sigiliul scrisorii nu avea coroana pe acvila pe care a montat-o șeful senatului într-o noapte, ci pentru că Traian Băsescu a greșit denumirea funcției de… premier.
Amintiri amare, ne-am zis în continuare, pesemne din vremea unui mandat nu prea „roz”. Dar nu, mai degrabă pare grija lui Călin pentru felul în care i s-ar putea scrie, din noiembrie încolo, titulatura pe cartea de vizită, actualul șef al senatului returnând fițuica (ne)oficială de la Cotroceni pentru că Traian Băsescu s-a referit, nu la „prim-ministrul României”, ci la „prim-ministru Guvernului”.
Și cu frustarea născută de amintirile în care Băselu’ îi dădea peste nas cu bilețul roz al traficului de influență, când Tăriceanu cerșea președintelui României iertarea păcatelor penale ale lui Patriciu, Călin a dat-o pe față: „Îi trimiteți înapoi hârtia, să învețe să scrie!”. Să învețe să scrie numele funcției, că doar mâine-poimâine…
Și parcă-parcă se limpezește ceva în mâlul USL-ului. Mai ales că mai avem și alte semnale ale poftei Călinului de a pofti la ceea ce a mai fost cândva: premier. Cum ar fi acela în care actualul premier îi face nazurile viitorului premier, aducându-i în structura guvernamentală oameni din vechea caramilă. Și, poate că îi găsește și vechea mobilă, dar și calupul de „post-it”-uri roz. Adică nu, mai bine roșii!
Prima acțiunea de recuperare a oamenilor de încredere a fost cea de numire a unui fost consilier din (firește) vechea cancelarie a premierului „bilețel” într-un post de secretar de stat la Ministerul Culturii. Că, eventual, în noiembrie, e mai ușor de făcut transferul în interes de serviciu în interiorul structurii guvernamentale, de la funcția de secretar de stat direct în noua cancelarie. Iar pentru împlinirea solicitărilor șefului senatului de a-și vedea reîntregită vechea echipă, Victor Viorel Ponta l-a numit ca vicepreședinte al Autorității pentru achiziții publice și pe, firește!, fostul șef al instituiției din fostul mandat de premier al Călinului.
Așadar, tandemul Călin-Viorel pare destul de sudat. În fine, până își vor intersecta pașii pe un alt pod de Mărăcineni după o inundație de reproșuri populare. Dar până atunci, rolurile par împărțite. Căci, e greu de crezut că PSD l-ar accepta pe Tăriceanu drept candidatul „USL” la prezidențiale (acel candidat „parte a planului USL de schimbare a regimului Basescu”), dar nu ar avea nici o problemă să înghită nominalizarea acestuia pentru mandatul de premier. Caz în care, Crin Antonescu are de ce să-și facă griji, pentru că va pierde toate „funcțiile”. Și pe cea dorită și pe cea actuală, liberalii din teritoriu, dacă vor avea garanția unui om în fruntea guvernului, de unde se împart „bucatele”, chiar nu vor avea nici o problemă din a face parte, „in corpore”, din monstruoasa coliație a înlăturării Crinului, migrând din răsadul crinilor ofiliți în „post-it”-urile cu oferte ale premierului „roz”.
Lasă un răspuns