Am crede că aleșii au găsit rețeta pentru combaterea violenței (ne)domestice a animalului politic! Dar, de fapt, pe politicienii îi freacă ridichea interesului pe seama „sănătăți” noastre! Și au decis să ne mai facă un act de bine. Că tot vin europarlamentarele și prezidențialele și nu le-ar strica, lor, o (euro)loterie, iar nouă încă o recomandare de tratament. Așa că, pentru a eradica nedoveditul sindrom național de „ludomanie”, au zis să ne mai facă o lobotomie electorală. De data aceasta pe seama viciului nostru pentru… jocurile de noroc. Dar, cum nu mai ținea figura unei noi accize, aleșii au decis ca aparentul stat de drept, pe care l-au confiscat cât se poate de democratic, prin alegeri, să-și întindă gheara tot mai planificat-centralizată peste încă un segment. Jocurile de noroc. Și nu vor să desființeze mașinăriile de iluzii din cauza presupusei „ludomanii” a țării, adică a dependenței de jocuri, că nu îi arde grija de noi, ci să profite (politic, cum altfel?!) de dependența unora față de „păcănele”. Păi’, să nu „păcăne” fișicurile de bani și în traista lor politică?!
Iar cum norocul le-ar putea surâde cu loturi trase direct în conturile de partid, peste 100 de parlamentari au depus o inițiativă legislativă de abrutizare a statului de drept pentru despovărarea cetățenilor cu sindrom preludomanic. O centralizare a păcănelelor și a altor mașinării de noroc sub mandatul unic de control al Statului, prin Loteria Română! Căci, după vrerea „aleșilor”, toate aceste mașinării nu vor mai putea funcționa decât în cadrul sediilor deținute de Loteria Statului, mai bine spus „mandatate” și controlate, că de deținut spații nu prea mai e cazul (a rezolvat Copos problema!), stabilimente în care să se piseseze libertatea noastră de a ne alege viciile în mojarul lor planificat.
Vrei să joci, găsești dară mașinării; dar numai în sediile controlate de loteria Statului! Păi’, ce nu de aia a fost înființată?! Pentru „acte de caritate”. E drept, la început rostul era acela de constituire „a unui fond al asistenței sanitare a sătenilor”, apoi, în vremuri de război, pentru asigurarea fondurilor pentru Crucea roșie. Acum „frontul”, cu tot cu păcănele, doar se mută: în serviciul politic. Și mai este o virgulă care ar putea trasa și o naționalizare cu perdea. Căci, proiectul de lege nu va mai permite funcționarea mașinăriilor de noroc prin bodegi, taverne, cluburi și baruri, ci doar „în cazinourile și agențiile Loteriei”. Iaca așa, cele câteva cazinouri, inclusiv ruina de la malul mării ar putea fi introduse în activele Loteriei!
Evident, trebuia găsită și o „fundamentare” pentru o asemenea inițiativă legislativă, drept pentru care suta de aleși a decis că prin centralizarea păcănelelor se va trata ludomania națională. Cică, zic „păcălicii” vieții noastre, dacă joci în spațiile Loteriei de stat nu mai capeți dependență și nici nu mai esti dispus la… violență domestică!
Și ar fi fost de râs dacă vorbeam de „păcăneala” anormală a doi-trei parlamentari care au visat loturi politice înainte de alegeri! Dar când vorbim de 100 de inițiatori, pentru interesul politic, număr neatins nici măcar în cazul unor proiecte legislative esențiale pentru țară, chiar te iei cu mâinile de cap. Iar ce va ieși de la păcănelele Loteriei Române nu va merge nici la autostrăzi, nici la pensii, nici la salarii. Ci în pușculița politică pentru a reduce violența (ne)domestică a animalelor politice.
Animale politice inițiatoare, majoritar pleșuv-pesediste, care, criticând ele această subversiune la adresa cetățeanului model (uniformizat în retină și castrat în gândire), această invitație burgheză (asta e de la noi!) pentru un „câștig fără muncă” (asta e de la ei!), recte jocurile de noroc, au făcut demersurile pentru alinierea tovărășească a cheltuielilor noastre (ca preț al viciului) în căștigurile lor prin mașina de spălat bani a Loteriei. O fundamentare croită pe necesara și urgenta corecție a viciilor de „păcăneală” care, într-un mod retrograd și nealiniat modelului de consumator la rație, transformă, zic parlamentarii, plăcerea păcănitului într-o „sursă eficientă de pierdere a resurselor financiare de către populaţie în detrimentul coşului zilnic de cumpărături”. Așadar, de aia nu au bani de subzistență pensionarii, șomerii, tinerii… Drept urmare, inițiatorii legii păcănelelor consideră că numai „exploatarea acestui tip de jocuri doar în Cazinouri sau în agenţiile Companiei Naţionale Loteria Română ar oferi garanţiile necesare de exploatare, fără să pună în pericol populaţia României”. Or, cum să lipsească din fundamentarea legii tocmai ea, „celula de bază a societății”?! „Celula” care, dispunând de surplus financiar bugetar grație faptului că nu va mai cheltui la păcănele, va asigura „crearea unui climat mai sănătos de educaţie pentru populaţia de minori” (poate și bani pentru uniforme, ce o mai dăm după sector!), garantând „o stabilitate mai mare a societăţii”.
Printre inițiatorii legii se regăsesc distinsa doamnă Firea lui Pandele, care nu a jucat ea niciodată, dar niciodată!, la păcănele (nici nu știe ce sunt ălea, dar face legi!), ci și-a luat leafa, fără risc de câștig, de la tonomatul lui Voiculescu, Mihai Sturzu, tânăr reprezentativ pentru sănătatea celului de bază nefamiliale, medicul de platou electoral, Tudor Ciuhodaru, care poate reușeste, în sfârșit!, să facă rost de fonduri pentru secția de la Iași, dar și reprezentantul segmentului sănătos financiar al societății române (singurul segment sănătos, de altfel!), dl. Aurel Vainer. Păi, să nu le iasă și „lor” ceva?
Lasă un răspuns