Cine sunt cei care au comandat asasinarea unor mari personalități românești?

Un alt volum, care poate nu întâmplător mi-a picat recent în mână este „Marele manipulator și asasinarea lui Culianu, Ceaușescu, Iorga”, scrisă de dl. profesor Ion Coja și apărut la Editura Națiunea în 2012. Este un volum care cuprinde multe pagini, pe care personal nu am avut ocazia să-l citesc mai devreme. Dar, credem că este mai bine mai târziu, decât niciodată… Deși în aceste interviuri consemnate, nu se face referire în mod explicit la evreii sioniști și francmasoni, toate datele converg către aceștia, stăpâni ai finanțelor mondiale. De altfel, nu putem înțelege cu adevărat realitatea din jur, ceea ce se întâmplă în România și în lume, dacă nu ne străduim puțin să dezlegăm „chestiunea evreiască”, planurile evreilor sioniști de dominație absolută asupra omenirii.

Se pare că masoneria, indiferent de ramură (comunistă sau capitalistă) a recurs la asasinate, atunci când nu avea altă soluție sau epuizase toate mijloacele de reducere la tăcere a celor care le încurcau planurile.

Despre Nicolae Ceaușescu și Nicolae Iorga am auzit fiecare dintre noi cu siguranță. Știm cine au fost. Cât despre Ioan Petru Culianu, acesta fusese un tânăr român de mare perspectivă, om de știință, cercetător al culturii universale, orientalist, bizantinolog, istoric al religiilor și românismului, care la numai 32 de ani avea trei cărți scrise și circa 100 de articole publicate. A fost asasinat în anul 1991 într-o universitate din Chicago. Asemenea lui a fost asasinat în timpul regimului comunist ateu și un alt tânăr genial, poetul Nicolae Labiș. Martirizat a fost și marele nostru om de cultură Mihai Eminescu la vârsta de numai 33 de ani! Asasinii lui l-au ucis lent, cu sadism, timp de șase ani, pentru a nu-l transforma în erou național și a-l ascunde pe cel mai mare naționalist din România…

Să decupăm mai întâi câteva mici fragmente din interviuri:

Cred că trebuie acordată o mai mare atenție declarației lui Alan Segal, care a stat de vorbă cu Nené (Ioan Petru Culianu – n.a.) în ultima seară dinaintea crimei: ”Spunea (Culianu) că e în pericol, că era o afacere tenebroasă. Spunea că își făcuse niște dușmani crânceni, și că unii din așa zișii luptători pentru libertate erau în realitate în solda KGB-ului.” (…) Dacă criminalul se va dovedi că a fost român, securist, dar din aripa kaghebistă a securității, atunci putem conchide că pe Culianu l-a asasinat KGB-ul! – Și marea Finanță? – Ai dreptate! Pe Culianu l-a omorât KGB-ul, în acel caz imaginat de noi mai sus, iar asasinii, cei care au comandat asasinatul, sunt „Aceia”, persoane foarte apropiate de Marea Finanță Mondială!… (p.278)

Cei care l-ar fi putut ucide pe Culianu în 1991, printr-un ordin venit de la București, nu pot fi numiți Securitatea! Ci altfel! Poate că nici numele SRI sau SIE ori mai știu eu care, nu li se potrivește! Dacă se ocupă cu asasinate, comandate de cine?, înseamnă că sunt mai curând în serviciul unei găști, al unei mafii, al unei structuri ilegale, nelegitime, dar extrem de prezentă în momentele cheie ale devenirii noastre… (pp. 299-300)

Culianu a fost asasinat de ziua Sfinților împărați Constantin și Elena, zi mare pentru creștinii ortodocși, pentru români. În plus, era și ziua de naștere a mamei lui Ion Petru Culianu, săracul. Se pare deci că asasinii comanditarii crimei, au ales ziua când să ucidă! (…) Ceaușescu a fost și el asasinat în ziua de Crăciun, zi mare pentru toți creștinii. Foarte mulți cred că n-a fost o întâmplare! (într-adevăr, evreul sionist Silviu Brucan, a fost cel ce a insistat chiar ca soții Ceaușescu să fie executați în ziua Nașterii Domnului – n.a.) (…) Ziua asasinării lui Iorga (noaptea de 27-28 noiembrie 1940) n-a putut fi decisă de asasini, nici măcar de Traian Boieru… (sau credem noi, a fost devansată, pentru că și-au dat seama că li s-a luat urma, avusese loc o scurgere de informații; poate că, inițial și-au propus ziua de 30 noiembrie, ziua Sfântului Apostol Andrei, ca și în cazul asasinării brutale masonice a lui Corneliu Zelea Codreanu și celorlalți conducători legionari la ordinul regelui Carol al II-lea – n.a.). (p.277)

Pe Ceaușescu l-a omorât marea finanță internațională!… Care a acționat prin structurile KGB-iste din România! (…) Nicolae Iorga și Virgil Madgearu nu au fost omorâți de legionari, ci de un ins, Traian Boieru (și echipa lui – n.a.), care, una din două: a acționat de capul său sau din ordinul unor forțe străine, antiromânești, în solda cărora se afla! În niciun caz din ordinul unui șef legionar!… Legionarii, când și-au dat seama că s-ar putea produce un atac la persoana lui Nicolae Iorga, în acea zi nenorocită, au făcut tot ce au putut pentru a împiedica acțiunea echipei lui Traian Boieru. E lucru dovedit! (…) Revenirea lui Nicolae Iorga în librării și în manualele școlare (după intensa rusificare din primul deceniu de comunism în România – n.a.) s-a produs în anii de „comunism naționalist” ai lui Ceaușescu. Nu întâmplător urmașii cominterniștilor, ai acelor cominterniști care l-au asasinat pe Nicolae Iorga, sunt supărați foc pe unul ca Ceaușescu, care, cât de cât, l-a repus în drepturi pe Nicolae Iorga (un mare istoric și naționalist – n.a.). Este acesta unul din motivele pentru care epoca de după 1964 nu este agreată de adversarii naționalismului românesc, fie el și naționalism comunist (văzut ca trădare a internaționalismului comunist – n.a.). Nu s-ar putea spune că nu sunt consecvenți băieții!… În măsura în care NKVD și KGB sunt una și aceeași Mărie, sub altă pălărie, se poate spune că Nicolae Ceaușescu și Nicolae Iorga au fost asasinați din același birou venindu-le condamnarea: biroul Revoluției! Repet: al Revoluției în termenii în care vorbea despre ea Rakovski în 1938 (este vorba aici de Revoluția Franceză din 1789, denumită „primul Komintern”, adică prima revoluție comunistă – n.a.). (p.276)

Cred că nu mai rezistă nici un motiv de îndoială asupra celor care au comandat și au plătit porția noastră de libertate, ce ne-am luat-o în Decembrie 1989!… De Crăciun! Sunt definitiv convins că cei mai interesați de asasinarea lui Ceaușescu au fost traficanții de credite, infinit mai primejdioși pentru viitorul planetei, al omenirii decât traficanții de droguri, de copii sau de arme!… Marea finanță, oligarhia financiară internațională, despre care ne bâzâiau la cap propagandiștii de la învățământul politic! Nu-i lua nimeni în serios și ei înșiși nu aveau habar de dreptatea mare pe care o aveau atunci când „înfierau” această oligarhie! (p.274)

Ceaușescu a fost acuzat de moartea a 90.000 de oameni, de distrugerea satelor românești, de câte și mai câte, dar nimeni nu suflă un singur cuvânt despre adevărata sa ,,crimă”: România și-a plătit datoriile către finanța mondială (chiar înainte de scadență, fiind forțată de FMI! – n.a.), a dat o lege prin care interzicea guvernanților României să mai ia vreodată credite din străinătate și, colac peste pupăză, a mai vrut să creeze un fond monetar independent de FMI, împreună cu Iran și Libia, un fond monetar de 15 miliarde de dolari, pus la dispoziția țărilor sărace, cu o dobândă de trei la sută! (…) – Iar cu Nicolae Iorga care este asemănarea? – Mai întâi că este vorba de o minciună, de o manipulare, o diversiune, prin care adevărații criminali, adevărații asasini sunt ascunși, nici măcar nu vine vorba despre ei (…) Și cum pot fi ascunși adevărații asasini altfel decât prin pasarea vinovăției?! Și astfel, cărturarul cel mai naționalist ajunge să fie omorât de membrii partidului cel mai naționalist: legionarii!… Ia aminte, după câțiva ani, în toamna lui 1944, adversarii legionarilor, comuniștii, adică oamenii Moscovei, ajung la guvernarea României. Ce vor face ei cu Nicolae Iorga, cu amintirea acestuia, cu opera acestuia? O vor ascunde, o vor face uitată, o vor interzice chiar!… Ceea ce legionarilor nici prin cap nu le-ar fi trecut! Abia după un sfert de veac, la sfârșitul anilor 60, începe iar să se vorbească de Nicolae Iorga, cu mare fereală însă. (p.275)

Niciodată n-am simțit mai concret, mai dureros că suntem o lume decăzută, cumplit de înstrăinată de valorile pe care le afirmă că le prețuiește!… Prietene dragă, lumea este condusă într-adevăr de niște oameni a căror profesie, al căror mod de a acapara puterea nici nu este înregistrat în manualele școlare, despre ei copiii nu învață în clasă, nu sunt aceștia oferiți niciodată ca modele umane, într-atât este de rușinos și de dezonorant ce fac ei, cămătarii! Și tocmai ei conduc lumea!… Cămătarii, pe care toate religiile lumii îi stigmatizează cu dispreț, ca fiind cea mai decăzută postură a omului!… Și tocmai pe mâna lor să încapă destinele lumii! (…) Mă gândesc la bietul Culianu, iscoditor în cele mai îndepărtate cotloane ale spiritului omenesc pentru a identifica resorturile puterii noastre sufletești de a sacraliza această lume în care ne este dat să trăim! Ce tragedie va fi fost în sufletul lui când și-a dat seama că lumea a încăput pe mâna celor fără de suflet, incapabili să-l conceapă pe Dumnezeu altfel decât sub forma atotputerniciei prețului în bani, în dolari! (…) Deasupra tuturora se află șmecherașul pentru care a lupta, a crea, a munci, a te sacrifica sunt vorbe fără sens, sunt practici păguboase, neaducătoare de profit; căci acesta, profitul, este osia cea nouă a lumii noastre, reperul cardinal! Bun, frumos și onorabil este numai ce aduce profit!” (pp.282-283)

Ce am mai putea adăuga noi? Puterea masoneriei constă tocmai în caracterul ocult al acțiunilor sale. Cu greu ar putea dovedi cineva oricare dintre numeroasele crime săvârșite de ea. Și infinit mai greu, a trage la răspundere pe cineva care face parte dintr-o lojă masonică.

Merită să pomenim aici și asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, deputat care a cerut scoaterea în afara legii a francmasoneriei, împreună cu 13 camarazi din elita Mișcării Legionare în pădurea Tâncăbești. Au fost uciși potrivit unui ritual masonic, chipurile că au încercat să fugă de sub escortă. Fiecare a fost sugrumat cu o funie de un jandarm și apoi împușcat în cap. De asemenea, asasinarea a numeroși studenți legionari și mari intelectuali în închisorile și lagărele de muncă comuniste.

Mai putem aminti asasinarea senatorului Antonie Iorgovan, care a luat o poziție tranșantă împotriva structurilor masonice, asasinarea în Franța a mitropolitului Irineu Mihălcescu, cel care s-a despărțit de masonerie și a scris un studiu împotriva ei, intitulat Francmasoneria. O implicare a masonilor se poate descifra și în cazul morții fostului Patriarh Teoctist. Și nu sunt decât câteva exemple…

18 Responses to Cine sunt cei care au comandat asasinarea unor mari personalități românești?

      Faci un comentariu sau dai un răspuns?

      Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

      *