Folclor din Mehedinți: cântece culese în 1974 de la Bărbuț P. Elena (satul Bârâiac)

Cântec de dor

,,Foaie verde de cicoare,

Zice luna către soare:

-Fă, puiule, un pas mai mare,

Că vine Dunărea mare!

La-să vie, să mă mâie,

Că n-am frați ca să mă ție,

Nici părinți să mă mângâie!

Am numai rude-ndepărtate,

Peste-un deal fără dreptate!

Dealule, cireș frumos,

Apleacă-ți vârful mai jos,

Să mă sui pe vârful tău,

Să mă uit în satul meu,

Să-mi văd frățiorul  meu!

Că de când nu l-am văzut,

Carnea pe mine-a scăzut;

Și să stai s-o cântărești,

Nici o litră nu găsești;

Nici o litră, nici un gram,

C-a scăzut de dor de neam!”

*

Și-am zis verde salcă neagră

„Și-am zis verde salcă neagră,

Șapte dau, șapte mă leagă,

Pentr-un cal cu coama neagră!

Ei mă-ntreabă: ,,l-am furat?”

Eu le spun: ,,-L-am cumpărat

Din Beci, de la popa Vlad!”

Dar martorii calului

Erau stâlpii grajdului.

Pân’ l-am trecut dracului

La vârful Godeanului,

Când cântau  cocoși-n zori,,

Eu eram la negustori

Număram la gălbiori!

-Căpitane de județ,

Ce tot mă ții la coteț,

Pentr-un pui de mânzuleț,

Că nu l-am vândut cu preț!

Dă-mi drumul până la prânz,

Că l-aduc, fir-al de mânz!

Dă-mi drumul pân’la amiaz’,

Că-l aduc, vânăt și breaz!

Dă-mi drumul pân’la chindie,

Că-ți aduc o herghelie!

-Spune, spune, moș bătrân,

Spune, caii când se fură?

-Noaptea pe fulgerătură,

Dimineața cam pe brumă!

Cam pe brumă, am pe ceață,

Atunci caii se-nhață!

Eu pun mâna pe-a bătrână,

Cârlanele vin pe urmă!

-Spune, spune, hoțule,

Ce-ai făcut cârlanele?

-Le-am vândut, săracele!

Cârlanele le-am vândut

Și banii i-am cheltuit,

În pungă să nu se strice,

Mândrele să nu-i mănânce!”

*

Cântecul minerului

,,Nu da, Doamne, nimănui,

Viața minerului!

Că mineru-i necăjit,

Zi și noapte sub pământ,

Cu lanțuri legat de   gât!

La ziua de sărbătoare,

Lumea pleacă la plimbare,

Eu cobor cu coșu-n vale,

Nu văd lună, nu văd soare,

Numai lămpi și reflectoare!

Când o iau pe galerie,

Numai Dumnezeu mă știe!

Când o iau pe abator,

Numai lemne-ncrucișate

Și vagoane răsturnate!

Vino, mamă, de mă vezi,

Aicea unde lucrez!

Când o iau la suitoare,

Furca pieptului mă doare;

Când m-apucai de lucrai,

La mână m-accidentai;

La o mână și-un picior,

Of, mamă, ce mai mă dor!

Și când vine o salvare,

Mă duce la dispensare,

La medic și la pansare!”

*

Tânăra fără noroc

,,Foaie verde trei spanace,

La fântâna dintre cioace

Este-o apă cu noroace,

Cine bea copii nu face!

De știa și mama mea,

Se ducea și ea de bea,

Pe mine nu mă făcea!

De când m-a făcut pe mine,

Și-a făcut necaz pe lume!

Tânără m-am măritat,

De ea m-am înstrăinat!

La două-trei luni de zile,

Vine mama pe la mine

Și mă-ntreabă: trăiesc bine?

Eu de ciudă, de necaz,

Cu lacrimile pe obraz,

Îi spun că trăiesc bine,

Plânge pământul sub mine,

Plâng și eu deasupra lui,

Sunt străina nimănui!

Că mila de la bărbat,

I-o umbră de păr uscat!

Când mă bag să mă umbresc,

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*