Este inadmisibil, condamnabil chiar să arunci în stradă resturile menajere sau să-ţi expui lenjeria intimă în public, ca şi cum ar fi un gest firesc! De ce nu mai sesizăm grotescul? Ne-am obişnuit prea mult cu el. Ne-am obişnuit cu gunoiul, cu cerşetorii, cu jaful naţional, cu vânzarea pământului ţării, cu trădarea de ţară, cu „show”-urile păcătoase şi anexele siliconate, cu câinii comunitari, cu politicienii avizi de putere – aproape toţi un fel de gunoaie -, cu limbajul agresiv… Toate s-au insinuat în peisaj. Nu le mai observăm, nu ne mai deranjează.
Privim sticla televizoarelor şi, parcă, doritori de acumularea unui plus de energie negativă, absorbim noile veşti despre: accidente, crime, malpraxis, cruzimi, minciuni, manipulări, hoţii şi plagiate, „privatizări” şi „inginerii” cămătăreşti ale bancherilor, trafic cu organe… Ei, bine, toate astea mă fac să-i dau dreptate regretatului Grigore Moisil: „Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil!”. Au dovedit-o cu prisosinţă toţi cei care, căţărându-se pe scara puterii, au avut acces la tastele pupitrului de comandă al Neamului. România trebuie să-şi apere demnitatea faţă de actele iresponsabile ale parveniţilor, altfel va rămâne, pentru multe generaţii, la periferia sau chiar dincolo de periferia continentului.
De peste 24 de ani, în România, politicienii persistă în actul trădării de ţară. Pe parcursul a peste 24 de ani, cârmuirea stâmbă a celor trei „Escu”, secondaţi de al patrulea – „Escu” de la B.N.R. – România a decăzut de la statutul de stat independent la cel inferior unei colonii. Acum, de frica pierderii baghetei de dirijor al corului guvernamental, implicit accesul pe uşa Palatului Victoria, „Micul Titulescu” a încălcat grav prevederile legii fundamentale a ţării. Cum? Citez articolul 16 al Constituţiei României, „Egalitatea în drepturi”: (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări; (2) Nimeni nu este mai presus de lege; (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi; (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.”
Liderii U.D.M.R., posesori ai cel puţin unei duble cetăţenii (română, maghiară, dar şi altele) au fost trambulinaţi de către partidul premierului – nu al românilor – din nou, în fotolii guvernamentale, cu încălcarea flagrantă a prevederii articolului citat. Optând şi pentru o altă cetăţenie, ei şi-au pierdut – sine die – dreptul de a participa la actul guvernării României, rămânându-le numai dreptul de a deţine funcţii în administraţiile publice locale. De la şeful statului – „pretin” cu premierul ţării vecine şi pretine – nu mă aştept la dreptate! Va recidiva în mai vechile şi actualele aranjamente dăunătoare ţării, al cărei vremelnic „Number 1” este. Dar să nu facem procese de intenţie. Vom trăi şi, deşi aş dori să fiu profet mincinos, vom vedea… că am dreptate, fiindcă politica este soră bună cu cea mai veche meserie din lume.
Pentru a nu pierde timona guvernului, actualul prim-ministru al României a făcut slalom printre prevederile legislative, semnând nu unul, ci două pacte cu Diavolul (a se citi U.D.M.R.), grupare etnică, întemeiată pe criterii etnice, metamorfozată ilegal în partid etnic, în totală contradicţie cu prevederile Constituţiei României, fapt pentru care Parchetul General ar trebui să se auto-sesizeze din oficiu. Cele două acte sunt, unul de natură guvernamentală, altul cu caracter politico-electoral. În acordurile respective – acte ale Trădării Intereselor Naţionale – pe care şi-au pus semnăturile Victor Ponta – Preşedinte P.S.D., Gabriel Oprea, Preşedinte U.N.P.R. şi Daniel Constantin – Preşedinte P.C. – au fost menţionate (printre altele) modificarea Constituţiei României, – reorganizarea administrativ-teritorială a României, noi reglementări legislative cu privire la drepturile culturale ale minorităţilor, soluţionarea problemei înfiinţării liniei maghiare la U.M.F. Târgu-Mureş.
Singura obligaţie a U.D.M.R. este stipulată printr-o unică obligaţie: să susţină Guvernul României, asigurând majoritatea parlamentară!
În concluzie, P.S.D. s-a făcut – din nou! – frate cu dracuʼ, trădând interesele românilor şi ale Statului Naţional Român! Aşa ceva nu se petrece nici măcar într-o colonie. Răspunsul la întrebarea shakespeareană „Ce-i de făcut?” este unul singur: refrenul Imnului Naţional al Franţei, „La Marseillaise”: „Aux armes citoyens!”, însoţit în acelaşi context dureros, de strigătul Imnului Naţional al României: „Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte/ În care te-adânciră barbarii de tirani!”
Lasă un răspuns