În căutarea strămoșilor…

După 1989 a luat naștere un curent puternic în istoriografia românească, menit să revizuiască tezele oficiale privitoare la originile poporului român. Când eram în școală, învățam că poporul român „s-a născut din simbioza daco-romană, trecută prin filieră slavă”, iar limba română este fiica legitimă a limbii latine, alături de franceză, italiană, spaniolă, portugheză, albaneză, catalană și alte câteva grupulețe lingvistice din Europa. Unii lingviști de marcă, în frunte cu Iorgu Iordan, făceau limba română tributară în totalitate limbilor slave din jurul României. Majoritatea cuvintelor noastre își aveau originea în cuvinte slave, rusești, bulgărești și sârbești, iar câteva în cuvinte latinești, franceze, germane, maghiare. Doar șapte-opt cuvinte erau dacice. Când „prietenia” româno-rusă s-a alterat, filiera s-a defectat și atunci poporul român a descoperit că s-a născut, de fapt,  numai din „simbioza daco-romană”. Noul curent, post-decembrist, susține că poporul român este urmașul poporului dac și că influența romană nu a fost decisivă în formarea poporului și limbii române.

„Daciștii” post-decembriști au publicații proprii, au ținut numeroase congrese internaționale și simpozioane în țară și-n străinătate. Au fost publicate cărți cu documente de o valoare inestimabilă, studii solide, în are s-a susținut cu argumentație convingătoare, că ,,simbioza” daco-romană a fost doar o teză de partid. Reprezentanții Școlii Ardelene din secolul al XVIII-lea au susținut teza originii noastre romane, pentru a dovedi europenilor în general și imperialilor austrieci în special, că și românii au origini nobile, imperiale și, deci, trebuie tratați ca atare, pe picior de egalitate cu celelalte naționalități din Transilvania. Istoricii din Țara Românească și Moldova, respectiv din România de mai târziu, au avut o poziție mai moderată, ba unii dintre ei au susținut că numai dacii sunt strămoșii noștri. Au existat multe încercări de a denumi poporul român drept poporul dac și România Dacia.

Noua grupare a istoricilor susține un lucru interesant: limba dacilor nu era deosebită de limba romanilor. Era una și aceeași limbă, o latină populară, care, de fapt, descindea din limba vechilor traci, cei mai numeroși și mai viteji locuitori ai Europei, cum avea să-i numească Herodot, părintele Istoriei. Limba latină care se folosea în cancelarii, în literatură, filozofie, știință, era limba latină savantă, selectă, pe care poporul de rând n-o înțelegea. Istoricii susțin că romanizarea dacilor nu ar fi fost posibilă în timpul și spațiul în care romanii au stăpânit Dacia. Ei au stăpânit o mică parte din Dacia în perioada 106 – 273. În acest timp, triburile de daci liberi erau mult mai numeroase decât cele subjugate de romani. Dacii liberi atacau cu vitejie granițele Daciei ocupate, respectiv noile granițe ale imperiului roman, iar dacii ocupați protestau prin răscoale și tot felul de acte de nesupunere față de noii stăpâni. Nu era posibil ca un popor atât de mândru și viteaz ca dacii să-și abandoneze propria limbă și să o învețe pe-a ocupantului în doar 167 ani. Ungurii au stăpânit Transilvania mult mai mult și au desfășurat o politică de maghiarizare foarte sofisticată, dar limba română cea mai curată o găsim tot acolo. La fel în Basarabia și Bucovina, unde rușii și austriecii au vrut cu orice preț să schimbe limba localnicilor, dar n-au reușit. Chiar dacă femeile dacice au rămas văduve în urma războaielor, iar soldații romani se căsătoreau cu ele, nu trebuie uitat, că nici soldații romani nu știau latina, majoritatea lor provenind din diferite țări și zone subjugate de imperiu, dar neromanizate suficient. Mai  mult, mamele învață pe copii să vorbească, iar limba mamelor era cea dacă. Limba latină este o limbă grea și ea se învață în mulți ani de trudă. O spune unul care a studiat în școală, sistematic, opt ani limba latină și nu s-a ales cu nimic. Despre aceste aspecte vom mai vorbi în viitor.

Poziția noilor eșantioane de istorici a avut ecou în lumea științifică internațională. Mulți istorici de renume mondial au îmbrățișat această idee. Mai mult, un cercetător al arhivelor Vaticanului a ajuns la concluzia că nu limba română se trage din cea latină, ci cea romană se trage din limba traco-dacă, mama limbii române. Romanii, în frunte cu Traian, au cucerit o parte din țară și i-au smuls bogățiile, dar n-au putut să supună și sufletul dacilor. Apa a trecut, pietrele au rămas!

Un răspuns la “În căutarea strămoșilor…”

  1. Mucanu Aurel spune:

    Bine zis. Nu pot intelege cum explica romanistii ca mamele dace se apucau sa le cante bebelasilor cantece de leagan in limba cuceritorilor. Care o fi fost limba cuceritorilor ? Limba latina, limba italiana, latina prisca ? Chiar, ce limba vorbeau soldatii din legiunile romane ? Exista inregistrari audio ?
    Mamele dace au transmis mai departe limba daca, la fel ca oricare alte mame.De aceea se si zice limba materna si nu limba paterna.
    Un distins profesor, Ion Coja, daca am inteles eu bine, sustine ca limba latina care a devenit limba romana, a fost raspandita in Dacia de de femeile-sotii ale cotropitorilor. Pai ce, au venit atatea sotii ca au format majoritatea populatiei ? Si dacoaicele noastre n-au mai facut copii si daca au facut s-au apucat sa invete limba latina ca sa vorbeasca cu copii lor ?
    Legiunile romane nu au fost ale unui popor barbar care sa extermine toata populatia daca. Ei aveau nevoie de sclavi, de tarani, de mineri, etc, de la care sa ia impozite si pe care sa-i puna la munca.
    Conform Eneidei lui Vergilius, Roma a fost intemeiata de Eneida, fugarul din Troia cucerita de greci, troia fiind o puternica cetate traca. Cand Eneia a fugit din Troia cu troienii lui, si-au luat si limba cu ei, ca nu era s-o lase grecilor. Roma s-a intemeiat de traci cu limba traca.
    Dacii, cei mai viteji dintre traci, vorbeau tot o limba traca, ca si cei de la Roma, bine-nteles cu deosebirile inerente datorita timpului si spatiului.
    Razboiul daco-roman a fost un razboi fraticid. Romanii si-a respectat fratii lor daci. Dovada zecile si poate sutele de statui de daci la Roma sau preluate de la Roma si gasite in muzeele lumii. Dovada respectului este si numarul de vreo 40(cfra preluata de mine de la alti autori) imparati romani de origine geto-daca.
    Grecii, care aveau o ura inversunata contra romanilor, au incercat sa stearga cat au putut datele scrise despre traci si geto-daci, rude cu romanii de la Roma. Mai ales cat au dominat Imperiul Bizantin. Si au reusit de minune. Un ajutor substantial l-au dat si faratii nostri de credinta slavi care au invadat Balcanii si anume bulgarii si sarbii. Cine mai poate identifica in zilele noastre cine este trac sau geto-dac ?
    In concluzie subscriu la opinia autorului cum ca limba geto-dacilor si limba latina vulgara isi trag seva din limba tracilor. Este singura explicatie logica pentru faptul ca si dacii liberi au vorbit si vorbesc in zilele noastre tot limba romana.
    Deci limba romana nu este limba daca romanizata. Este greu sa renunte romanistii la teoria lor, mai ales ca cu acea teorie a romanizarii nenumarati si-au luat l;icente, masterate, doctorate, au scris carti, au devenit academicieni.

Lasă un răspuns