Amintirea unei prietenii…

Părintele Arhimandrit Dr. Timotei Aioanei se conturează şi se identifică prin câteva trăsături şi calităţi distincte: – în primul rând caracterul, onoarea şi demnitatea părintelui apoi vocea sa caldă, plăcută şi inconfundabilă; după aceea cultura teologică şi nu numai cu care este înzestrat datorită muncii şi tenacităţii prea cuvioşiei sale – care este un autodidact înnăscut şi foarte perseverent; luciditatea şi spiritul său critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă spiritul de disciplină, în primul rând cu el însuşi, de rigoare doctrinară, liturgică şi canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte coerent şi elevat în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis toate acestea descoperind, în persoana sa, o generozitate şi o etică a bunului simţ pe care le-a cultivat de-a lungul întregii sale vieţi şi care astăzi le întâlneşti tot mai rar!… Părintele Timotei Aioanei mai are şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun care îţi inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii noastre monastice, şi ale culturii noastre autentice!…

Originar din Ţara de Sus a Moldovei, din localitatea Rădăşeni, ţinutul Fălticenilor, judeţul Suceava, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei s-a născut la 13 noiembrie 1966, din părinţii Miron şi Elena Aioanei, oameni evlavioşi, gospodari şi iubitori de frumos. A urmat la Fălticeni şcoala generală şi doi ani de liceu. În perioada anilor 1984 – 1989 a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ. În ultimul an de seminar, în toamna anului 1988, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, fiind tuns rasofor, la 17 decembrie 1988, de către Preasfinţitul Gherasim Cucoşel Vrânceanul, şi monah la 1 februarie 1989, de către vrednicul de pomenire Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu Anania, în vremea aceea Arhimandrit, retras vremelnic la Mănăstirea Văratic. Nu este puţin lucru ca la cele mai importante momente ale vieţii să fii înconjurat de chipuri luminoase!…

În lună iulie anul 1989 a susţinut examenul la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, unde a frecventat cursurile anului I de facultate, iar din anul II a fost transferat la proaspăt înfiinţată Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, pe care a absolvit-o în anul 1993. În anul universitar 1995 – 1996 a urmat un curs de limbă greacă modernă la Facultatea de Filozofie şi Litere a Universităţii din Atena, slujind în această perioadă la biserica „Sfântul Pantelimon” din Atena.

A fost hirotonit Ierodiacon în ziua hramului Mănăstirii Neamţ, pe 8 iunie 1989. Începând cu luna iulie 1990 a fost transferat ca slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, fiind hirotesit Arhidiacon la 30 decembrie 1990, hirotonit Ieromonah la 14 octombrie 1993, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, hirotesit Protosinghel la 21 noiembrie 1993 şi Arhimandrit la 24 martie 2002, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei de atunci.

În paralel cu slujirea la Catedrala Mitropolitană din municipiul Iaşi, din anul 2001 a lucrat în cadrul Cancelariei Mitropolitane, ca Secretar la Exarhatul mănăstirilor şi apoi exarh cultural al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor. Din anul 2002 până în anul 2008 a fost şi membru în comisia liturgică a Arhiepiscopiei Iaşilor. Începând cu anul 2008, la solicitarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, este transferat la Bucureşti unde i se încredinţează funcţia de Exarh Cultural al Mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor şi Eclesiarh al Catedralei Patriarhale.

Începând însă, cu luna februarie 2014 primeşte greaua sarcină şi nobila ascultare de Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Locurile Sfinte, motiv pentru care îl felicităm în mod deosebit, dorindu-i să aibă parte, în continuare, de multă putere de muncă, bogat spor şi binecuvântate împliniri duhovniceşti. Iar în data de 25 februarie 2014 a obţinut, în urma susţinerii publice, titlul academic de Doctor in Teologie, la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Iustinian Patriarhul” din cadrul Universităţii Bucureşti.

Atent la detaliile din viața oamenilor, smerit, iubitor de cultură și artă, desprăfuind pagini de cronică, maestru al portretelor în cuvinte, Părintele Timotei Aioanei este autor a peste 14 cărți și peste 550 de studii și articole de teologie. Mănăstiri, locuri pitorești, oameni care păstrează tradițiile vii sunt o picătură din temele abordate în paginile iubitului cronicar. Această strălucire din slovele nemuritoare demonstrează, încă o dată, că iubirile adevărate nu se pierd niciodată.

Ne îndulcim cu toții din scrisul Preacuvioșiei Sale și mereu devenim contemporani cu acele chipuri zugrăvite cu multă atenţie, nume vrednice de evocări înalte, multe din ele veritabile „icoane ale Ortodoxiei Româneşti”. Inimi gemene i-au încredințat adeseori pagini de arhivă inedită. O parte însemnată din aceste epistole a văzut lumina tiparului în diferite periodice, altele așteaptă să devină adevărate opere literare. Multe dintre evocările Părintelui Timotei au devenit deja pietre scumpe, sipet de mare preț, odor ales, toată activitatea publicistică și sacerdotală fiind un psalm închinat cu smerenie Domnului.

A reprezentat Biserica Ortodoxă Română în ţară şi peste hotare la numeroase evenimente ce ţin de Viaţa Bisericii ori la diferite manifestări culturale. Este iubit şi preţuit de mulţi ierarhi atât din ţară cât mai ales de peste hotare, legând frumoase prietenii cu numeroşi teologi din Elada. Cred, că nu este departe momentul când arhiereii îl vor avea pe acest preaiubit frate în mijlocul lor, pentru ca bucuria lor să fie deplină.

 Pelerin la Locurile Sfinte, la Muntele Sinai, la Muntele Athos şi la alte locuri reprezentative pentru întreaga creştinătate, Cronicarul inimilor, poposește adeseori, ori de câte ori drumul îi revine în ținutul Neamțului, la Mănăstirile nemțene. Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, aşa cum afirma într-una din cărţile Sfinţiei Sale, a căutat și a aflat lumina din viața oamenilor, lumina din inimi. A agonisit lumina călcând pe urmele sihaștrilor de la Neamț, Sihăstria, Agapia, Văratic, precum şi la schiturile dimprejur, pământ binecuvântat şi sfinţit de rugăciunile şi lacrimile multor nevoitori ce au părăsit toate pentru Iisus Hristos şi Împărăţia Cerurilor. Îl ascultăm zilnic la Radio Trinitas, ori la Televiziunea Trinitas ale Patriarhiei Române şi mereu rămânem mişcaţi de solemnitatea sacerdotală, de blândeţea şi căldura acestui suflet ales, ce a gustat din harul Duhului Sfânt.

Ambasador al concordiei, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, rămâne pentru mulţi un talentat cunoscător şi fin interpret de psaltichie, un prolific autor de cărţi şi un talentat zugrav de chipuri şi fapte duhovniceşti, o pildă vie de trăire în Iisus Hristos, un orator de excepţie, dimpreună cu alte multe daruri. Haina vieţii sale este bogat împodobită cu nestemate şi virtuţi primite în dar de la Domnul. În această frumoasă şi rodnică vieţuire, străluceşte dragostea şi binecuvântarea lui Dumnezeu.

Anul trecut, de sub teascurile Editurii „Andreiana“ de la Sibiu a ieşit, lucrarea „Mitropolitul Antonie Plămădeală şi amintirea unei prietenii: scrisori inedite“, sub semnătura Părintelui Arhimandrit Timotei Aioanei, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucureşti, iar din luna februarie anul 2014 – Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Locurile Sfinte. Este vorba despre un prim volum ce reproduce corespondenţa purtată de vrednicul de pomenire Mitropolit Dr. Antonie Plămădeală al Ardealului cu familia Părintelui Petru Ciobanu din Slatina Fălticenilor, o colecţie inedită din care, prin purtarea de grijă a Părintelui Timotei Aioanei – colaborator de seamă al publicaţiilor „Lumina“. La sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, din anul 2008, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei primea în dar „comoara cea mai de preţ a inimii“ Preotului Petru Ciobanu şi a Presbiterei Angela, corespondenţa cu Ieromonahul, Episcopul şi Mitropolitul Antonie Plămădeală, descoperind că „scrisorile sunt adevărate opere literare, mărturisiri de taină, necunoscute încă, amănunte importante, necenzurate, gânduri pline de erudiţie şi poezie, toate ascunse în paginile corespondenţei dintre Mitropolitul Antonie şi familia Părintelui Ciobanu“. Nădăjduia, încă de atunci, în tipărirea unei cărţi care să reunească întreaga corespondenţă, ca să fie un „model şi pentru cei de azi, pentru întărirea prieteniilor din lumea Bisericii şi pentru păstrarea acestui mod de comunicare, grav afectat de poşta electronică şi alte sisteme de comunicare, care încearcă să înlocuiască definitiv epistolele clasice, pline de istorie şi frumuseţe“.

A rezultat un volum în care cititorul, înainte de a pătrunde în slovele epistolare, este invitat să parcurgă un studiu bine documentat, veritabil portret ţesut în cuvinte al Mitropolitului Antonie Plămădeală. O „muncă de migală, însoţită de răbdare şi pasiune, întregită de pricepere şi ştiinţă pe aceeaşi măsură“, contribuie la restituirea veridică a unei personalităţi marcante pentru Biserica noastră. Reperele biografice introduc „urcuşul lui Antonie Plămădeală spre Golgota unei înalte ierarhii“, continuând cu slujirea arhierească a unui cărturar de vocaţie timp de peste trei decenii, mai bine de jumătate în timpul sistemului totalitarist din ţara noastră. Aparatul critic abundă în informaţii provenind din arhive, mărturii şi amintiri despre Mitropolitul Antonie Plămădeală, o întreagă bibliografie ce poate servi unei lucrări ştiinţifice de referinţă. Cu toate acestea, autorul este conştient că reprezintă „o acţiune aproape temerară încercarea de a parcurge împlinirile arhipăstoririi marelui ierarh Antonie Plămădeală. El şi-a agonisit, pentru istorie şi pentru cei de după el, o glorie fără de moarte, numele înscriindu-şi-l în Condica sfântă a ctitorilor Bisericii Ortodoxe Române contemporane. Statura lui impozantă, privirea lui pătrunzătoare, gesturile lui calculate şi niciodată de prisos, vorba lui fermă şi nuanţată devoalau buchetul enorm de însuşiri sufleteşti şi intelectuale cu care Dumnezeu l-a înzestrat“.

Scrisorile propriu-zise sunt reproduse în ordine cronologică, acoperă perioada anilor 1953-1993 şi poartă diverse semnături ale nobilului arhiereu, în funcţie de încercarea sau demnitatea în care se găsea: Antonie, A., Ierom. Antonie – la început de călugărie, apoi Leonida (numele de botez, n.r.), Antonie-Leonida, Leonea, Leonida-Antonie, L., Leonid – în timpul opresiunii comuniste, şi, în sfârşit, †Antonie, după hirotonia întru arhiereu. Majoritatea covârşitoare a scrisorilor încep cu adresarea „Dragii mei“, o mărturie în plus a acestei prietenii de-o viaţă. Reies din text atât preocupări de istorie şi cultură naţională, cât şi trăiri personale: acţiuni şi reacţii, bucurii şi necazuri, surprize plăcute şi dezamăgiri, amintiri şi nostalgii, sfaturi cerute sau oferite. Expeditorul scrisorilor este acelaşi şi mereu diferit: tânărul pornit pe calea monahală a desăvârşirii, muncitorul alungat din mănăstire şi trecut prin temniţele comuniste, studentul fascinat de erudiţia britanică, pelerin pe toate meridianele, episcop-vicar, chiriarh şi mitropolit chemat să slujească în vremuri de prigoană şi de libertate. Când lumea îl abandonase şi părea a fi căzut, scria ca un nobil; iar când semna din demnitatea de arhiereu, trăda emoţii de copil. Autorul a adăugat, la finele cărţii, câteva scrisori facsimilate, împărtăşindu-ne frumoasa caligrafie îngrijită a Mitropolitului. Acesta a fost Antonie Plămădeală, „un strălucit interlocutor, nu numai verbal, ci şi în scris, un talentat, neîntrecut epistolar“, iar lucrarea Părintelui Arhimandrit Timotei Aioanei de scrisori inedite nu poate lipsi din bibliografia celor ce urmăresc a-i contura un portret fidel ierarhului ce a păstorit Mitropolia Ardealului timp de 23 de ani.

Acum, la începutul anului 2014, Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei a publicat, tot la Editura “Andreiana” de la Sibiu, cel de-al doilea volum al lucrării „Mitropolitul Antonie Plămădeală şi amintirea unei prietenii“, în care sunt reproduse ilustrate trimise de vrednicul de pomenire Arhiereu familiei Părintelui Petru Ciobanu din Slatina Fălticenilor, precum şi fotografii de arhivă. Cartea apare cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Lau­renţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, şi completează armonios scrisorile inedite publicate anul trecut.

Condeier iscusit, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei împleteşte cuvântul cu imaginea. Custode al acestui tezaur prin grija adresanţilor scrisorilor – Preotul Petru şi Presbitera Angela, Părintele Timotei ne propune o călătorie împreună cu Antonie Plămă­dea­lă pe toate meridianele lumii. Ilustratele sunt prezentate cronologic, începând cu anul 1969, când se afla la studii în Anglia. De altfel, scrisorile şi vederile din perioada decembrie 1968 – noiembrie 1970 constituie un veritabil „jurnal“ al perioadei de studii în Marea Britanie, după cum mărturisea: „Fiindcă nu scriu un jurnal, ca să fie totuşi scris ceva din el, îl scriu în scrisori“. Prezentarea imaginii, a caligrafiei Mitropolitului şi transcrierea textului fac ca această carte să fie savuroasă. Un adevărat periplu. Majoritatea covârşitoare au fost trimise de peste mări şi ţări într-o Românie socialistă. Specific ilustratelor este faptul că au textul „la vedere“ şi trec uşor peste filtrele cenzurii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*