Viața ca o telenovelă: Dan Voiculescu și încrengăturile lui de clan și de alianță (1)

– interviu-serial cu Motz Florin-Eduard, născut Milea –

– Dețineți multe informații interesante, probabil unele inedite, din interiorul clanului Dan Voiculescu, și vreți  să le faceți publice. Sunteți un om curajos în acest caz și sunt convins că vă veți asuma dezvăluirile, fiind nevoie, desigur, și de unele ”surse” și documente credibile, precum și de precizarea identității dumneavoastră. Așadar, cine sunteți și despre ce fel de dezvăluiri intenționați să vorbiți? 

– Numele meu legitim este Motz Florin-Eduard, sunt născut Milea la data de 17 ianuarie 1971 și am domiciliul stabil în Stuttgart, Germania. În cele ce urmează este vorba despre cuscrul lui Dan Voiculescu, despre ginerele lui, despre creditul de care a beneficiat, prin aranjamente, Dobre-Sima, în 1990 sub, oblăduirea lui Dan Voiculescu, despre fel și fel de încrengături de tip mafiot, inclusiv politice… De altfel, sunt înrudit cu unele dintre persoanele în cauză, ceea ce, cred, ar trebui să adauge ceva greutate și credibilitate dezvăluirilor mele. Mai ales că multe documente se pot prelua din arhivele SRI pentru a fi probate afirmațiile mele, iar altele pot fi verificate la Registrul Comerțului și la alte instituții. Mi-am propus să vă prezint faptele, urmând ca dumneavoastră să decideți demararea unor investigații jurnalistice temeinice.

– De acord, total de acord, dar care ar trebui să fie obiectivul final al acestor ”săpături” jurnalistice în roca dură, greu penetrabilă, a istoriei recente a României, având în vedere, așa cum ați precizat, că vom descoperi multe aspecte legate de nume grele, de rețele grele de interese și influență la nivel înalt…?

– Rezultatele unor astfel de investigații și dezvăluiri pot conduce la discreditarea și demascarea totală a clanului Voiculescu, dar și a multor personaje din spatele acestuia și din culisele scenei politice, putând merge până la denunțuri penale, tragerea la răspundere și declanșarea unor procese juridice istorice. Precizez: vă voi furniza unele informații din interior, unele deja știute, dar învăluite de către supușii lui Dan Voiculescu în mister și incertitudine, fiind, de fapt, subiecte interzise, fiindcă nimeni nu vorbește despre ele, nu își asumă curajul, deoarece legăturile care ar fi deconspirate ar acoperi mai toată clasa politică, și nu numai, de după 1990… Dar rădăcinile acestor buruieni dăunătoare României merg adânc în perioada comunistă  și chiar înainte de aceasta.

– Nu pot să nu vă întreb franc: nu cumva doriți să iesiți în evidență cu un anumit tip de „senzațional”?

– Nu, în nici un caz, nici nu mă pricep la astfel de artificii gazetărești. Vă spun doar că este vorba de „saga” unor clanuri extrem de importante și influente, familii precum Sima, precum  Dobre, precum încrengăturile familiale legionare devenite ulterior Dobre-Sima, o speță anume de informatori ai Securității în Germania, dar și despre Enciu, o familie de comuniști în ilegalitate care s-au transformat mai apoi într-un clan de parveniți capitaliști, oricum părtași, alături de unele rude, la jaful teribil de după 1989. Veți putea constata că toate acestea au funcționat și funcționează sub aripa ocrotitoare a lui Dan Voiculescu. Pentru investigatii în Germania vă stau oricând la dispoziție, atât cât pot avea acces la surse ca simplu cetățean. Este de reținut că istorisirile mele se vor întinde până  la vechea rețea românească de spionaj care, chipurile, ar fi fost destructurată prin anii 1990, cuscrul lui Dan Voiculescu fiind unul dintre membrii importanți ai acestei rețele.

– Și totuși, vă întreb, poate reflex, dacă nu cumva vă dedați plății unor polițe față de rudele dumneavoastră suspuse? Poate aveți motive să vă simțiți nemulțumit, poate ați fost îndepărtat, renegat, frustrat de avantajele de clan ale Felixului și acoliților…  

– Vă asigur că nu este vorba de vreun un act de răzbunare, ci doar de un act de dreptate. Mai exact, este vorba de acea ramură a familiei mele de care mă dezic, ramura viermănoasă, ca să zic așa, partea găunoasă a marii noastre familii. Și, ca să percepeți just această afirmație, subliniez că  nepotul meu de verișoară este nepotul vitreg al lui Voiculescu.

– Sunteți conștient că interviul nostru va incomoda… Având în vedere, domnule Motz, că va rezulta un lung interviu-serial, subiectele necesitând o desfășurare pe măsură, poate vom scoate și o carte cu  dezvăluirile dumneavoastră și investigațiile noastre. De aceea, vă propun să detaliați, să atacați, să desfășurați scenariul. Noi, cei de la Națiunea, neșantajabili fiind, nu ne temem de puterea acestor oameni malefici și răzbunători, de trepădușii lor cum sunt Gâdea, Ursu, Badea și întreaga lor faună deplorabilă de ciuvici, ciutaci, chireaci și alte astfel de specii prădătoare și trădătoare. A venit vremea demascării, înlăturării și pedepsirii lor. Ne deveniți, așadar, un aliat.

– Mulțumesc, sunt onorat. Mă bucur că am fost corect îndrumat către dumneavoastră.
Poate voi mai încurca unele nume, date, ani… Dar mă voi limita la ceea  ce cunosc mai bine, din familie și contactele directe. Așadar… Cândva, pe începutul anilor `70, un anumit individ pe nume Păuna, care a devenit ulterior procuror și procuror-șef, a început studenția la Facultatea de Drept din Iași, fiind născut în comuna Șotânga din județul Dâmbovița. Tânărul personaj și-a adus curând nepoata de soră să studieze și ea la Iași. Numele de fată a nepoatei era Milea, Milea Marcela. În cercul lor de prieteni studenți se învârtea și un anumit Enciu, fiu de părinți comuniști, luptători în ilegalitate. Ambii erau membri CC privilegiați. Enciu era un tânăr arătos. Dar Marcela Milea era urâțică, însă destul de inteligentă și a pus mâna, la propriu și la figurat, pe frumușelul și râvnitul Enciu. Ei bine, cei doi tineri se căsătoresc și începe asccesiunea lor rapidă: Enciu este numit director de trust de construcții pe la vârsta de doar 35 de ani, iar conosarta lui, Marcela Enciu, devine ingineră șefă la Serviciul de Construcții pentru Demnitari, parcă așa se chema această instituție… De precizat că bătrânii Enciu erau foarte apropiați familiei Ceaușescu și nomenclaturiștilor din preajma acesteia.

– De ce insistați  pe povestea acelei tinere familii parvenite, cu nimic diferită de cele provenite prin căsătorii aranjate de către protipendada securisto-comunistă?

– Veți înțelege în curând motivul pentru care vă spun această poveste adevărată. Ațadar, când nimeni nu ar fi crezut, a urmat divorțul lui Enciu de Marcela fostă Milea, probabil din cauza aspectului fizic dezagreabil al soției. Este demn de luat în seamă și faptul că, din informațiile de la bătrânii familiei mele, înaintașii Marcelei, pe linie maternă, sunt țigani, lucru ținut cumva secret în neam și în cercurile lor. Este de înțeles că întreaga familie a Marcelei parvine în timp, prosperă, urcă… De pildă unchiul pe linie maternă, pe nume Păuna, ajunge mare procuror, iar mama Marcelei devine gestionară la un magazin comunal și avea să adere la cultul Martorii lui Iehova dupa revoluție și să împartă cu mărinimie hrană în comuna Doicești, unde locuiește, aducând chiar și un camion cu alimente sub pretextul că, astfel,  înapoiază tot ce a furat câtă vreme a fost gestionară.

– Deși interesante aecste picanterii ale „epocii de aur”, nimic nou sub soarele ceaușist… Cunosc sumedenie de astfel de parveniți și convertiți…

– Ei bine, să sărim puțin în timp și să ajungem undeva spre anul 1988, perioadă  în care statul român, inexplicabil, angajează ca arhitect important un cetățean german de origine română, pe numele de familie Dobre-Sima. Dar, mă întreb, țara noastră, cu arhitecți foarte buni, între care unii au proiectat Casa Poporului, chiar avea nevoie de un arhitect străin îndoielnic, necunoscut, fără experiență, desemnat să proiecteze căsuțe pentru demnitari? Deduceți, desigur, că erau aranjamentele ale serviciilor…  Ei bine, după 1989, Marcela, care își păstrează după divorț numele „Enciu” drept deschizător de uși ceaușiste și postceaușiste, și acest descendent al familiei Dobre-Sima redevin parteneri, parteneri de afaceri dar și parteneri în viața lor particulară încâlcită. Aveau să înfiinteze în parteneriat cunoscuta firmă „Tornado” care a beneficiat până spre anul `94 de cele mai mari sume de afaceri și profit în sectorul privat din România, pe baza unor relații de care veți constata, se îngrijea personal Dan Voiculescu. Obiectul principal de activitate al firmei celor doi foști soți erau comerțul cu copiatoare și consumabile, reparații și întreținere copiatoare, precum și comerțul cu articole de birotică, iar secundar se ocupa cu închiriere și export  de forță de muncă în Germania, cică pentru construcții… În iarna anului 1991, aflându-mă în vizită în România, Marcela Enciu m-a rugat să efectuez personal un transport de „muncitori” în Germania, care numai muncitori în construcții nu erau… Aveau limbaj cultivat de ziariști, mai degrabă, erau îmbracati elegant, precum oamenii din înalta societate, aveau o constituție fizică atletică… Eu am crescut într-un mediu de militari de carieră și mă pricep, clar că acei ”muncitori” erau oameni cu pregătire militară. Invocând alte intenții și un program prestabilit al vizitei mele în Romania, am refuzat să fac acel transport. Acum îmi pare rău, poate că aș fi căpătat mai multe informații…

– Lăsați, nu regretați, nu știu cât de lăudabilă ar fi fost azi colaborarea dumneavostră cu securitatea, căci, presupun, Marcela Enciu urmărea, de fapt, cooptarea și compromiterea  dumneavoastră.

– Mai mult ca sigur, așa am gândit și eu. Dar să trecem la lucruri mai interesante. La începutul anilor `90 a apărut  în România Banca de Investiții,  precursoarea BRD și BCR care a preluat o parte din activitățile comerciale ale Băncii Naționale, așa cum au fost făcute jocurile de atunci. Ulterior și-a închis activitatea. Firma „Tornado” contractează la această bancă în 1990 un împrumut, fabulos la acea vreme, de două milioane de dolari americani, iar fratele Marcelei Enciu, pe nume Ion Milea, beneficia prin firma sa I.C.R.C. Muntenia S.R.L. Călărași de un ”modest” împrumut de 100.000 dolari, sume care nu aveau să fie returnate în totalitate.

– Cunosc și eu acest joc al creditelor din acea perioadă, domnule Motz, nu putea beneficia oricine de astfel de împrumuturi, de fapt așa a început devalizarea țării și îmbogățirea oamenilor cei mai influenți de pe scena politică a țării.

– Întradevăr. Unul dintre acești beneficiari a fost Ion Milea, tatăl meu. Acum vedeți bine legătura mea cu aceste persoane. În primăvara anului 1994, de pildă, a fost dedicat, ca monopol, exportul pieilor de ovine. Marcela Enciu a intervenit telefonic la Bivolaru obținând prima liciență de 4,85 la sută din exportul pieii de oaie romanească pentru Ion Milea, tatăl meu.  Mă aflam întâmplător în țară și la tatăl meu în birou, nici măcar nu a trebuit să meargă la București pentru aranjament, ci a primit totul acasă… Prin acea bancă a împărțit, de fapt, Dan Voiculescu banii statului român pe care i-a subtilizat, mă rog, o parte, cea prin care trebuia să închidă gura celor care știau multe. O investigație îndrăzneață a acestei „afaceri” ar însemna chiar și azi o mutare de șah cu șanse de mat. Dar să ne întoarcem la Dobre-Sima și la Enciu. În 1994 ceva nu mai funcționa în firma Tornado. Probabil din cauza schimbării regimului lui Iliescu în favoarea Convenției Democrate. Din acea perioadă nu am mai avut nici un fel de contact cu acele personaje. Și tot în acea perioadă, ca un făcut, a fost retrasă și rețeaua română de spionaj din Germania. O coincidență? Tot coincidență să fie și faptul că Dobre-Sima, cu reședința în Koln, stă ascuns de mai mulți ani în Romania, fiind persona non-grata în Germania, ca cetățean german?

– Interesante relatări, domnule Motz, doar că nu au o încărcătură de senzațional până acum. Nu este o noutate gama aceasta de supoziții despre brațele caracatiței securității românești și tunurile financiarde ale impostorilor din acele vremuri, cu ramificații până în zilele noastre și până la nivelul vârfurilor statului.

– Marcela Enciu avea să angajeze o agenție de detectivi particulari – cel puțin așa a susținut ea, dar adevărul poate fi aflat din arhiva SRI – ca să îl găsească pe Gunther, copilul din flori al lui Dobre-Sima, zis Nino, pe care l-a făcut în studenție și, culmea, l-a și găsit. Acesta lucra într-un port din Germania ca hamal și motostivuitorist. Fusese crescut și educat în mentalitatea nemțească, fiind modest dar îngâmfat. Manevra Marcelei Enciu a fost o ripostă la distanțarea lui Dobre-Sima față de ea, din teama de a nu pierde controlul. De aceea, a încercat să îl aducă pe Gunther sub aripa ei. Dar tânărul s-a dovedit a fi la început încăpățânat, refuzând să o urmeze în ”sălbatica și barbara țară de rangul doi, România”. De aceea, madam Enciu a pus-o la înaintare, drept pion, chiar pe propria sa fiică, Aura Jaqueline Enciu, o prezență fizică șarmantă. Gunther, ca neamțul slab de inimă la văzul unei muze mioritice, cade, dar cade rău în dragoaste nebună și acceptă venirea în România. Doar că tânărul avea doar 10 clase, absolut jenant pentru cercul lor burghezo-comunist. Dar s-a rezolvat: i-au ”cumpărat” liceul și diploma de bacalaureat, chit că nu vorbea romanește spre a susține un așa examen.

– Să deduc, cumva, domnule Motz, că, nu întâmplător, Dobre-Sima își avea și poate își mai are reședința la Köln, chiar dacă este fugar cum susțineți?

– Ați intuit corect, acolo a fost centrul rețelei românești de spionaj din Germania. Acolo avea, și probabil mai are, o casă imensă cu gradină și curte interioară, în centrul orașului, valoarând zeci de milioane. Iar Dobre-Sima senior nu este nicidecum un arhitect de top ca să câștige sume exorbitante. Dar să revin la tinerii Gunther și Aura Jaqueline. Face ce face madam Enciu și aranjează căsătoria lor. La aflarea acestei vești, Dobre-Sima, bătrân de acum, face o adevărată criză de isterie.

Stați puțin, domnule Motz, nu văd unde vreți să ajungeți cu povestea asta pe mai multe generații și ce legătură are cu Dan Voiculescu și clasa politică de azi. Dacă este vorba despre un subiect de telenovelă cred că nu eu sunt cel potrivit să ambaleze și să vândă povestea…

– Păi, domnule Tarhon, acest Gunther, zis Nino, este ginerele de acum al lui Dan Voiculescu, soțul Cameliei Voiculescu. Dar încet ajung și acolo…

– Ei, da, m-ați surprins cu această informație. Mi-ați dat șah…!

– Face, așadar, bătrânul Dobre-Sima o criză de nervi. Ceva normal, zic eu, în situația creată: vlăstarul său din studenție să se cupleze cu fiica fostei soții… Și așa relația tată-fiu în familia Dobre-Sima era ca și inexistentă încă dinainte de aducerea fiului în România. La început, Nino a locuit într-un apartament al Marcelei Enciu, deși tatăl lui deține o ditamai vila pe Kiseleff, o casă retrocedată aparținând familiei sale cu trecut fascist, rechiziționată de stat conform legilor de după război. Va-să-zică, Dobre-Sima nu mai vrea să audă ani de zile de Nino, până nu va aboslvi facultatea de arhitectură. După liceul cumpărat, a urmat o vreme ASE-ul, dar ca să fie iertat și să îi intre pe sub piele tatălui, a optat pentru arhitectură grație arhitectului-șef de pe atunci care era o pilă importantă a Marcelei Enciu. Atingând astfel coarda sensibilă a bătrânului, toate personajele s-au împăcat: tatăl, fiul, soacra, nevasta, mama vitregă… Și vine și momentul nașterii nepoțelului mult dorit, pe nume Damian. Cine să fie nașa de botez, dacă nu chiar Cameluța lui tati Voiculescu?

– Ce să spun, domnule Motz, decât că, în continuare, povestea Voiculeștilor, cuscrului și ginerului, este plină de scene picante și poate deveni un scenariu de telenovelă, ceea ce nu este tocmai domeniul meu.

– Nu anticipați, suntem abia la începutul lungii povestiri. Așadar, relația tată-fiu în familia Dobre-Sima se normalizează, se strânge, la fel și relația Gunther-Dobre-Sima cu fiica lui Voiculescu Dan, Camelia Voiculescu fiind și în prezent cea mai mai bună prietenă a Aurei Jaquelin Enciu. Nu am dreptul să judec eu, dar nu pricep cum poate exista atâta imoralitate într-un singur grup de familii: unul combinat cu mama, fiul lui cu fiica ei – tata, la beție, cică pomenea ceva și de soră-sa -, finul cu nașa și nașa cu cine poate… Și poate! Nino, căruia, între timp, i se face cadou una dintre cele mai mari firme de publicitate din România, se mută la Camelia, părăsind casa lui Jaqueline și a băiețelului Damian, un copil care ba locuiește pe la Dan Voiculescu, ba pe la Camelia Voiculescu, ba pe la bătrâna Enciu, dar și destul timp pe la Jaqueline. Să vă povestesc ceva amuzant și amar totodată: Damian, dus să vadă grădina zoologică de la Băneasa, a remarcat inocent că leii de la zoo sunt slabi și pricăjiți, nu ca în filme… În următoarea săptămână, toți copiii pe care îi oblăduiește Dan Voiculescu, pentru imagine, au fost duși cu un jet în safari privat, să vadă cu ochii lor că toți leii sunt schilozi, chiar și cei în libertate. Iar după cum deja răsuflase, Camelia Voiculescu aștepta un copil, dacă nu cumva între timp s-a născut, nu mai sunt la curent, dar și Jaqueline așteaptă un copil, probabil cu barbați diferiți. În ultima mea vizita la Marcela Enciu a apărut și Aura Jaqueline Enciu. Ca o paranteză, eu eram în copilărie feblețea ei, vărul de care s-a îndrăgostit verișoara… Trecuseră anii… Aflându-mă în acea vizită în România, am primit propunerea de a lucra în firma Tornado, ca director cu un salariu de invidiat, dar am refuzat invocând un motiv sentimental, însă recunosc, am dovedit tipul de lașitate mioritică, inventând motive de refuz în loc să îi spun în față ”Marș, securisto !” Firma Tornado ascundea, probabil, o nouă rețea de spionaj sub acoperire.

– Rețin acest ”probabil”, domnule Motz, am remarcat, de altfel, că nu toate afirmațiile dumneavostră sunt ferme, lăsând loc de ”poate”, ”pesemne”, ” se pare că”… Dar, recunosc, cu puțină insitență și abilitate se pot scoate la lumină detaliile despre astfel de ”afaceri”.

– Vă informez, în acest sens, că, de la căderea firmei Tornado și exilul lui Dobre-Sima în ascunzătoarea din România, Marcela Enciu face un soi de navetă între țară și Germania, ba la diferite târguri, ba la băi și plajă, dar cel mai neverosimil motiv al deselor călătorii, invocat de actualul ei iubit, este acela că în Germania se fac mai mereu reduceri de prețuri la nu stiu care magazin. Jenant dacă ne gândim la opulența lor și la faptul că nu mai au afaceri cu Germania. Iar la doua vizite în Germania, Marcela dă o fugă și în Elveția. Probabil întreține legăturile cu noua rețea, ori administrează restul vechii rețele lăsate de Dobre-Sima acolo.

– Sunt doar supoziții, domnule Motz, zvonuri, speculații… ”Palabras”, vorba spaniolului, că germană habar nu am.

– Da, dar prietenia Marcelei Enciu cu Voiculescu și fiica acestuia este o certitudine și este de nezdruncinat. Nici măcar schimbarea patului de către Nino de la Aura Jaquelin Enciu la Cameluța Voiculescu nu îi împiedică să se viziteze și să fie cu toții apropiați. De pildă, în urmă cu patru-cinci ani, la o asemenea întrunire, tatăl meu a primit o ofertă de nerefuzat pentru un proiect de aproape un milion în domeniul cadastrării. Tatăl meu este inginer de cadastru. Trebuia doar să returneze, sub formă de bani negri, 10% din valoarea contractului… Așa se fac afacerile în clan și între familii…

(va urma)

2 răspunsuri la “Viața ca o telenovelă: Dan Voiculescu și încrengăturile lui de clan și de alianță (1)”

  1. valentin ioan sarbu spune:

    desigur sub forma de telenovela cu spirit conspirativ – daca nu ar fii plictisitor ar fi distractiv – nimic concret -dovezi palpabile ar reprezenta un concret-ce merita ineres ,, asa !!

  2. Nelutu spune:

    Acest Motz este vre-un neispravit,relativ tinar,care habar nu are cum arata societatea romaneasca in anii comunssmului.Este pacat de ziarul dvs ca intervieveaza asemenea specimene de aiuriti!Dar,intrebatil- pe acest jidan Motz,citi salariati are,cite salarii plateste,ce contributii are la bugetul tarii si atunci sa vorbeasca de Voiculescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*