Afacerea „Huawei”: dragonul troian şi grăjdarul din Piaţa Victoriei!

Ca sistem naţional parte a structurilor informatice ale UE, ar trebui să ne îngrijim ca nici măcar mufele ori cablurile dintre principalele sisteme informatice dintre instituţiile noastre să nu fie „Made in China”! Mai ales după ce preşedintele Băsescu a detectat şi defectat public, ca analiză a memorandumului „comercial” semnat de Victor Ponta, toamna trecută, în genunchi în faţa desantului de infiltrare a Chinei, un posibil scenariu de creare a unui „big brother” chinezesc. Un sistem de supraveghere mascat prin oferta de tehnologii și conectat, de la nivelul infrastructurii din România, la sistemele NATO şi UE. Pentru că Victor Viorel Ponta nu le-a asigurat chinezilor accesul în UE, fie și pe uşa din spate, doar în domeniul agro-alimentar, ci şi în cel informatic. Ba, este probabil ca asaltul comercial pe segmentul alimentar să constituie doar o distragere a atenţiei de la adevăratul scop: infiltrarea „dragonului” în structurile informatice interguvernamentale ale Uniunii Europene.

De fapt, ar trebui poate să ne întrebăm cât şi ce au reuşit chinezii să instaleze prin sistemele informatice din Palatul Parlamentului (poate şi în Palatul Victoria, mai puţin la Cotroceni, unde au fost primiţi cu mult mai multă rezervă!) când au „ocupat” Parlamentul, în noiembrie anul trecut, în timpul Formului China-Europa de Est. Într-un Parlament pe care, probabil, nu l-au „tapetat” doar cu steaguri chinezeşti, fiind cât se poate de clar că, la cât sunt de oportunişti, chinezii ar înlocui, dacă ar putea, şi componentele electronice ale viitorului scut anti-rachetă!

Şi nu trebuie să facem analiză pe textul Memorandumului pentru a înţelege că nu de fermele noastre (oricum, aproape inexistente) au chinezii nevoie! Iar semnarea unor acorduri de import din România a mii de capte de bovine (nu cele politice, din păcate!), care, în mod real, nu ar putea fi acoperite nici de acum în zece ani, nemaiexistând sectorul zootehnc necesar, ar putea reprezenta, de fapt, mijloace de mascare a anumitor comisoane confidenţiale destinate celor ce s-au angajat să asigure „dragonului” accesul la structura informatică a UE şi NATO.

O infiltrare pe care chinezii ar fi gata sa o realizeze şi prin donaţii substanţiale de aparatură către feluritele instituţii publice, dărămite având în buzunar un memorandum care le asigură „participarea la construcţia unor sisteme IT critice”?! Mai ales că „actorul” principal este cunoscuta companie de telecomunicaţii „Huawei”, firmă care a primit în întreaga lume interdicţii din cauza suspiciunilor legate de utilizarea sistemelor informaţionale şi de supraveghere pe care le furnizează pentru operaţiuni de spionaj informatic.

Şi totuşi, chiar dacă „Huawei” a primit, în 2011, interdicţia de a construi reţele guvernamentale în SUA, iar în 2012, cu numai câteva luni de semnarea memorandumului de la Bucureşti, o interdicţie similară din partea guvernului canadian, guvernul Ponta a pus în braţele acestei companii un pachet întreg de dezvoltare a sistemului de informaţii şi comunicaţii la nivel naţional (precum, Sistemul Naţional de Informaţii şi Comunicaţii, Sistemul de Monitorizare şi Supraveghere a Traficului, proiectele de tip „E-Goverment” dar și „Smart City”). Un pas la care Victor Ponta nu a renunţat nici măcar în clipa în care, în ianuarie 2014, Marea Britanie a solicitat companiilor sale să renunţe la echipamentele „Huawei” utilizate pentru videoconferinţe din cauza unor „potenţiale vulnerabilităţi”. Mai bine spus, din cauza suspiciunilor de spionaj, acţiuni pe care Statele Unite şi Canada le-au clasat direct în categoria terorismului electronic.

O vânzare a interesului de ţară la care Ponta nu poate să renunţe. Dovadă faptul că, deşi Australia a anunţat şi ea un blocaj similar în cazul „Huawei”, Victor Ponta a forţat şi preluarea STS-ului la guvern pentru a satisface cererile „dragonului”. Pentru că Serviciul de Telecomunicaţii Speciale reprezintă un nod esenţial al reţelei naţionale şi europene prin care se poate infiltra „virusul” Huawei!

La această „invazie” pune umărul şi Petre Roman… Că vorba aceea, comisioanele confidenţiale sunt valoroase în orice monedă. Şi umblă prin China, invitând chinezii (bogaţi!) să emigreze în România, ca parte a unui program de… incluziune socială! Că la noi „incluziunea” e şi mai ieftină. Iar chinezii trebuie să investească, dacă vor să primească rezidenţă permanentă, doar un milion de euro (cel mai mic preţ al „incluziunii” dacă vor să descalece în UE!), bani pe care îi pot investi în propria firmă şi nu obligatoriu într-o companie a ţării respective. Ba, dacă fac o companie cu minim 100 de locuri, nici nu mai trebuie sa facă dovada acestor investiţii (iar aici se ataşeaza perfect programl guvernului de a plăti companiilor care angajează minim 20 de salariaţi, darămite 100!, jumătate din salariu, indiferent de nivelul acestuia!). Că vorba aceea, şi chinezul poate fi agent de sifonare a banilor pentru campaniile electorale, nu?! Aşa că, în timp ce tot mai multe ţări limitează infuziile, nu de ceai chinezesc, ci de „oameni de faceri”, România le deschide larg porţile…

Un răspuns la “Afacerea „Huawei”: dragonul troian şi grăjdarul din Piaţa Victoriei!”

  1. Aciu Liviu spune:

    POLITRUCII ROMANI SUNT TOT TIMPUL IN GENUNCHI ?? IN GENUNCHIU INAINTEA STRAINILOR SI IN PICIOARE IN FATA POPORULUI ????

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*