Cu imnul pentru consumatori
În dimineaţa zilei de ieri (24.01), la intrarea – inscripţionată bilingv – în sediul oficiului judeţean pentru protecţia consumatorului a fost amplasată o plăcuţă din plastic cu prima strofă din imnul românesc. Cu această ocazie, tot la intrare au fost arborate şi două drapele româneşti. Alături de conducătorul instituţiei, Mircea Diacon, la ceremonie a participat şi şeful direct al acestuia, comisarul-şef Sorin Susanu, directorul centrului regional cu sediul la Braşov, care a spus că din respect faţă de statul român şi de guvern a fixat acţiunea în această zi istorică – aniversarea unirii Moldovei şi Tării Româneşti – şi doreşte să extindă acest gest asupra tuturor judeţelor aparţinătoare regiunii de dezvoltare, ca un semn al normalităţii, care ar fi strigător la cer să fie interpretat maliţios.
Susanu a reproşat faptul că unele autoguvernări judeţene şi-au trecut în proprietatea lor imobilele construite de stat din bani publici şi destinate îndeplinirii unor atribuţii de stat, iar din acest motiv, oficii pentru protecţia mediului sunt obligate să plătească taxă de chirie, cum se întâmplă de exemplu la Miercurea Ciuc.
Toate organele statului trebuie să funcţioneze fără probleme – a precizat el, afirmând apoi că nu va tolera ca inspectoratul şcolar să pună piedici în calea organizării zilei mondiale a protecţiei consumatorului, respectiv să nu îi învrednicească măcar cu vreun răspuns, cum s-a întâmplat anul trecut. Această zi este sărbătorită peste tot în lume în 15 martie, şi tot în această zi va fi organizat concursul pentru elevi şi în judeţul Covasna. Este foarte necinstit să răstălmăceşti acest aspect – a subliniat el, probabil că generarea de tensiuni slujeşte interesele unora, însă este absolut lipsită de motive, deoarece suntem cu toţii români, indiferent ce naţionalitate am avea.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7102 din 25.01.2014, autor Demeter J.Ildiko
Scrisoarea deschisă remisă de Pentek Janos – Învăţământul în limba maghiară, în curs de slăbire
În scrisoarea sa deschisă dedicată pedagogilor maghiari, Pentek Janos, profesor lingvist, preşedintele Comisiei Academice din Cluj, şi-a exprimat obiecţiile cu privire la calitatea învăţământului maghiar din Transilvania. În scrisoarea deschisă inserată de cotidianul Kronika, Pentek Janos constată că nivelul, eficienţa, competitivitatea învăţământului în limba maghiară din Transilvania se află într-un permanent proces de slăbire. Vina nu poate aruncată asupra „românilor”, asupra sistemului educaţional din România, asupra veniturilor scăzute ale pedagogilor sau a camerelor video instalate în perioada examenelor – a afirmat profesorul. În opinia lui Pentek Janos, învăţământul în limba maghiară din Transilvania nu dispune de o bază profesională adecvată; o coordonare bine reglementată, complexă; o supraveghere eficientă, totodată există prea puţine semne ale responsabilităţii şi disciplinei. Profesorul pensionar de la Universitatea de Ştiinţe Babeş-Bolyai a constatat: nivelul scăzut al învăţământului în limba maghiară este consecinţa mai multor factori, însă reprezintă şi motivul mai multor aspecte. Părinţii de etnie maghiară, care îşi înscrie copiii la şcoli cu predare în limba română, invocă pe bună dreptate nivelul scăzut al şcolilor maghiare – a afirmat Pentek Janos. În opinia profesorului, sunt speranţe deşarte să mizăm pe faptul că autoritatea educaţională română va contribui la eficienţa învăţământului în limba maghiară sau sprijinul bine-voitor venit din partea ţării-mamă va remedia deficienţele. Profesorul susţine că sistemul cotei pe elev, aplicat cu rigurozitate începând cu acest an, discriminează şi restricţionează şi mai grav învăţământul în limba maghiară, periclitează viitorul comunităţii maghiare. Dumneavoastră, demnitarii noştri şi purtătorii responsabilităţii, precum şi însăşi comunitatea, ori respingeţi ferm logica banilor, respectiv discriminarea negativă şi restricţiile presupuse de aceasta, ori vă resemnaţi cu desfiinţarea treptată a reţelei noastre educaţionale – trage concluzia semnatarul scrisorii. In final, profesorul reflectează asupra faptului că, în lipsa cunoştinţelor adecvate, tinerii transilvăneni pot deveni competitivi doar pe piaţa servitorilor din Bazinului Carpatic şi Europa.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7103 din 27.01.2014
Tokes, sub atac permanent
Corina Creţu, europarlamentar socialist, nu are linişte, i-a solicitat din nou preşedintelui Traian Băsescu să nu mai amâne retragerea distincţiei lui Tokes Laszlo. Era clar încă din momentul izbucnirii cazului că socialiştii consideră că Tokes nu este demn de distincţia acordată pentru rolul îndeplinit în declanşarea revoluţiei din 1989, deoarece şi după 24 de ani mai doresc să spele acea ruşine a societăţii româneşti, cum că liderul răzvrătirii populare împotriva dictaturii ceauşiste a fost un maghiar şi nu o persoană de naţionalitate română. Creţu şi cei care îi susţin ideile se gândesc că, acuzându-l pe Tokes de trădare de patrie şi antiromânism şi prezentându-l ca pe o personalitate care periclitează unitatea şi suveranitatea ţării, ar putea diminua oarecum rolul îndeplinit de el în declanşarea schimbării de regim, i-ar putea ştirbi renumele la nivel naţional şi internaţional, de asemenea, ar putea da cu piciorul şi în maghiarime, care revendică în mod neruşinat autonomia şi nu este dispusă, în pofida tentativelor de omogenizare, de asimilare derulate de aproape o sută de ani, să renunţe la lupta dusă pentru propria identitate, dăinuire.
Mulţimea aşa-numitelor dovezi aduse împotriva lui Tokes este de fapt colecţia afirmaţiilor făcute de politicianul sub culorile partidului autonomist, despre care acuzatorii săi susţin că periclitează integritatea ţării şi reprezintă exact ciuntirea României. Si ca actul de acuzare să aibă un atu în plus, şi să atingă şi inima sensibilă a Europei, i-au atribuit lui Tokes şi eticheta de terorism ideologic – evident, aceasta devenind valabilă şi în cazul partidelor şi organizaţiilor maghiare care şi-au propus înfăptuirea autonomiei culturale, teritoriale.
Nici nu le trece prin minte celor care revendică retragerea decoraţiei lui Tokes să-i retragă medalia şi lui Adrian Năstase, care a ajuns pentru a doua oară în spatele gratiilor. O dovadă a faptului că, în România, furtul, înşelăciunea, şantajul sunt considerate şi astăzi ca fiind mai manierate decât lupta dusă pentru propriile drepturi de un grup etnic ajuns în situaţie minoritară.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7104 din 28.01.2014, autor Simo Erzsebet
Preoţii au protestat la Ozun – Drapel secuiesc pe fiecare casă
Preoţii comunei Ozun au organizat ieri (28.01), în numele întregii comunităţi umilite, o mişcare de protest în apărarea primarului din Ozun, amendat pentru arborarea drapelului secuiesc, respectiv în apărarea simbolurilor noastre. Preoţii au format în faţa primăriei un zid, fluturând drapele secuieşti – printre care şi drapelul albastru-auriu a cărui arborare pe frontispiciul primăriei a fost interzisă. Alături de ei au fost prezenţi şi reprezentanţi ai Consiliului Naţional Secuiesc (CNS) şi ai celor trei partide maghiare. Au venit mai mulţi care au solidarizat cu mişcarea în calitate de persoane fizice. Cei câteva zeci de oameni adunaţi în faţa primăriei ar dori ca în urma acţiunilor represive ale puterii române, sufletul oamenilor să fie cuprins nu de teamă, ci de îndărătnicie, iar în locul fiecărui drapel înlăturat de pe faţada instituţiilor să fie arborate alte sute, pe casele din satele de pe Pământul Secuiesc simbolul comunităţii poate flutura în mod netulburat şi nepedepsit.
Santa Imre, preotul reformat din Bicfalău, unul dintre organizatori, a precizat: primarul ales al comunei, unul din membrii comunităţii, a fost hărţuit pentru că s-a asumat ca în pofida tuturor atacurilor, reclamaţiilor, avertizărilor venite din partea prefecturii sau a judecătoriei, să ducă până la capăt lupta purtată în apărarea simbolurilor secuieşti, ca urmare, preoţii trebuie să-l apere în numele comunităţii. Santa Imre a menţionat: drapelul înlăturat de pe faţada clădirii va fi amplasat deocamdată într-unul din spaţiile primăriei, însă se poartă discuţii în interesul identificării unui loc potrivit pe un teren privat. Santa Imre a subliniat: ori de câte ori vom considera necesar să reluăm sau să găsim o altă formă de protest, acest drapel va flutura din nou în mâna noastră. Preotul a evidenţiat: această acţiune a lor are şi valoare de model, vor să-i convingă pe oameni să arboreze drapelul secuiesc pe casele lor, fără nici o teamă, având în vedere că pe teren privat fiecare are posibilitatea să folosească orice simboluri doreşte.
Reprezentanţii partidelor maghiare au ieşit în faţa primăriei din Ozun în semn de solidarizare cu preoţii. Nu este de acord cu faptul că puterea română a interzis folosirea drapelului secuiesc pe Pământul Secuiesc, motiv pentru care a considerat că este important să fie prezent la protestul din Ozun – a declarat Kulcsar-Terza Jozsef, preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Civic Maghiar (PCM). UDMR l-a avut ca reprezentat pe Gruman Robert, preşedintele executiv al organizaţiei judeţene. Acesta a subliniat: sunt solidari cu Raduly Istvan, primarul din Ozun, iar dacă statul român vrea să încaseze amenda aplicată acestuia, vor organiza o acţiune de strângere de donaţii. Gruman a confirmat: şi UDMR îi îndeamnă pe toţi ca până când statul român nu va interzice folosirea simbolurilor noastre secuieşti, să arboreze drapelul albastru pe casele lor. Din partea Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) au venit mai mulţi reprezentanţi. Potrivit lui Bedo Zoltan, problema este o cauză naţională, motiv pentru care au considerat că este important ca solidarizându-se cu celelalte partide, organizaţii maghiare, să protesteze faţă de măsurile prin care e restricţionată utilizarea simbolurilor noastre.
Unii au fost prezenţi ca persoane fizice. Raduly Jozsef, învăţător pensionar (tatăl primarului), a spus cu indignare că ar putea fi arborat orice alt drapel, doar drapelul secuiesc le deranjează pe autorităţi. Sâmbătă (25.01), după ce a apărut ştirea, ei au arborat drapelul pe casa lor şi sunt tot mai mulţi care procedează la fel.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7105 din 29.01.2014,autor Farkas Reka
Istorici despre destinul Transilvaniei
Bardi Nandor şi L. Balogh Beni, istorici din Budapesta, au vorbit luni seară (27.01), la Sfântu Gheorghe, despre politica vizând Transilvania, aplicată de guvernul ungar în perioada interbelică, respectiv despre cea de-a doua decizie de la Viena. Bardi Nandor a precizat: îl interesează în mod deosebit măsurile pe care le-a aplicat guvernul ungar în privinţa Transilvaniei, felul în care s-a ajuns la cea de-a doua decizie de la Viena. După Trianon, începând cu anii 20, maghiarimea din România poate fi numită drept o minoritate forţată, având în vedere că poziţiile sale erau mai bune decât media la nivelul societăţii româneşti. După Trianon, guvernul ungar este interesat de o revizuire paşnică, Ungaria şi-a exprimat mereu ataşamentul faţă de minoritatea maghiară de dincolo de graniţe. Bardi Nandor a şi propus ca în locul politicii naţionale să fie abordată gândirea în spiritul politicii maghiarimii, respectiv să fie folosită această noţiune. Referitor la politica revizionistă a epocii, Bardi a menţionat: ne-am pierdut integritatea teritorială, însă ne-am menţinut integritatea culturală, totodată guvernul de la Budapesta a încercat să ajute elitele minoritare, după 1920 posibilităţile militare fiind respinse. In ideile sale revizioniste, Ungaria a fost susţinută de italieni, în schimb politica externă germană nu le era parteneră, totodată au fost lansate şi idei cum ar fi propunerea de reanexare a magnatului englez Rothermere. Planurile revizioniste ungare au fost mereu fluturate, opinia publică ungară nu ar fi acceptat doar reanexarea etnică, adică reanexarea efectuată în baza hotarelor etnice. Specialiştii au elaborat mai multe variante revizioniste. Pe vremea premierului Gombos Gyula, în 1933, guvernul ungar i-a înmânat în secret lui Mussolini un plan, care a pus accentul pe avantajele economice – Pământul Secuiesc, de exemplu, nu prezenta importanţă – în schimb avea o importanţă deosebită obţinerea Văii Jiului.
Despre politica transilvăneană de după 1920 s-a precizat: o caracteristică a acesteia era că se ştia foarte bine cât de importantă este unitatea politică. In perioada respectivă, bisericile istorice din Transilvania au trebuit să înfiinţeze aproximativ 700 de şcoli, de asemenea, după 1920, în Transilvania a început autoorganizarea comunitară după model german, acest lucru fiind sprijinit de guvernul de la Budapesta, a fost instaurat sistemul instituţional al politicii revizioniste a maghiarimii, acesta intrând mereu în competenţa oficiului premierului. 90% din ajutoarele trimise după 1926 din Ungaria în România, au fost destinate unor scopuri culturale, mai exact, susţinerii sistemului educaţional maghiar, banii fiind gestionaţi de cele patru biserici istorice maghiare. Începând cu 1928, printre obiectivele guvernului de la Budapesta a figurat şi pregătirea unei noi elite minoritare, guvernul ungar le-a acordat burse celor mai talentaţi tineri pentru a-şi continua studiile în Franţa. Au fost întreprinse astfel de măsuri, deoarece guvernul ungar a considerat mereu acest teritoriu ca fiind unul anexat doar temporar.
L. Balogh Beni a vorbit despre cea de-a doua decizie de la Viena (30 august 1940). După cum a precizat el, desfiinţarea Ungariei istorice a fost considerată pe bună dreptate ca fiind o măsură injustă, Trianonul este consecinţa unui război pierdut. In perioada interbelică, politicienii maghiari au ştiut că Ungaria Mare nu poate fi restaurată, ar putea fi reală doar o revizuire parţială, ce vizează teritoriile populate de maghiari. Este vina istorică a lui Bethlen Istvan, Gombos Gyula şi Teleki Pal, că nu au încercat să influenţeze în mod real opinia publică pentru ca din presa contemporană să nu răsune principiul totul înapoi – a spus istoricul. Sprijinul acordat de Mussolini pentru aspiraţiile revizioniste nu era suficient, însă Germania a putut fi câştigată de partea acestui scop doar în vara anului 1940. Propaganda ungară contemporană a insistat asupra recâştigării întregii Transilvanii, însă nu s-a ajuns la un acord în această privinţă cu partea română. A fost lansată, de exemplu, şi ideea unui schimb de populaţie, însă acest lucru nu ar fi fost acceptat de maghiarii din Transilvania, în special de cei de pe Pământul Secuiesc. In opinia istoricului, Teleki Pal a luat în serios acest lucru, în disperarea sa acesta pune mâna pe arme şi începe atacul împotriva României, deşi ştia că forţa armată română e mai bine pregătită decât cea ungară. Teleki Pal avea ideea că revizuirea trebuie pecetluită cu sânge, trebuie adus un sacrificiu serios pentru ca opinia publică ungară s-o respecte mai mult. In final, având intenţia de divizare şi ţinând cont de propriile interese, Hitler a adus cea de-a doua decizie de la Viena pentru constrângerea Ungariei şi a României. De partea română, tratatul a fost semnat de ministrul de externe Mihail Manoilescu, care văzând pierderile suferite de ţara sa, a rămas atât de stupefiat de pierderea Transilvanie de Nord încât a trebuit resuscitat. In timp ce maghiarii din Transilvania de Nord exaltau de bucurie, cei care aveau cel mai mult de pierdut în urma celei de-a doua decizii de la Viena erau maghiarii din Transilvania de Sud, pentru ei acest lucru a echivalat cu Trianonul. A început scăderea demografică, numărul maghiarilor din Valea Jiului, de exemplu, a scăzut cu 70-80 la sută. Maghiarii din Transilvania de Nord au ieşit din cel de-al doilea război mondial cu forţele întărite, s-au eliberat de sub asuprirea străină.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7105 din 29.01.2014, autor Mozes Laszlo
Imn
Secuii – inclusiv liderii politici – nu respectă simbolurile româneşti. Nu îşi împodobesc casele, aşezările cu suficiente drapele româneşti (mai mult decât atât, vorbesc despre un inexistent Pământ Secuiesc şi flutură steagul acestuia), nu respectă imnul românesc – asta auzim în fiecare zi în presa de limbă română. Patrioţii români, în schimb, pentru a-şi demonstra calităţile de patriot, conducătorul OPC Covasna a amplasat la intrarea în instituţie, cu ocazia aniversării unirii celor două principate române, prima strofă din imnul românesc. Să facem acum abstracţie de amănuntul nesemnificativ că strofa a fost inscripţionată pe o placă ieftină de plastic şi să rămânem la mesajul formulat.
În opinia domnului director, în felul acesta nu numai că îşi exprimă stima faţă de unul din simbolurile naţiunii române, ci doreşte să şi trezească populaţia, să o determine să meargă cu o mai mare încredere la oficiu şi să facă reclamaţii. Aceasta să fie menirea imnului? Pentru asta ar trebui să-l respectăm şi noi, maghiarii, mai mult? Dacă directorul Tega – să spunem – ar amplasa o astfel de placă pentru a de îndemna să colectăm selectiv deşeurile, i-ar cere capul pe motiv că a profanat un simbol.
Românii însă pot face tot ce vor cu simbolurile: drapelul românesc poate fi fluturat la sărbătoarea de Advent, poate fi purtat ca bentiţă cu ocazia sărbătorii naţionale maghiare şi nu este nici o problemă nici dacă mii de drapele flutură în ţară rupte, murdare, într-o stare nedemnă de un simbol naţional – şi asta nu în localităţile locuite de maghiari, pentru că atunci ar fi un semn de lipsă de respect.
Liniştitor este însă că principalul protector al consumatorilor s-a gândit şi la noi. A spus că va traduce şi în limba maghiară textul de pe plăcuţă. Pentru că aceasta este cea mai mare dorinţă a secuiului. Să i se spună în limba maghiară Deşteaptă-te, române.
Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 20 din 30.01.2014, autor Erdely Andras
Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita
Lasă un răspuns