Persoane, personaje politice și atât…

Toate merg rău în această ţară. Atât de rău că uneori ne întrebăm dacă nu cumva suntem greu de guvernat sau, mai rău, neguvernabili, incapabili să ne alegem conducătorii de care ţara are nevoie şi pe care-i caută de un sfert de secol şi nu-i găseşte. Au dispărut valorile politice din această ţară, sau nu mai ştim noi să-i descoperim, să-i alegem şi să-i propulsăm în prim-planul scenei politice? În cele şase legislaturi, câte au trecut de la revoluţie încoace, am rulat, în organismele eligibile şi în cele executive, mii de personaje şi n-am găsit nici o persoană care să ia pulsul ţării, să întrunească sufragiile poporului, să răspundă momentului istoric, să discearnă nevoile ţării şi să stabilească un sistem de urgenţe şi priorităţi.

Răgălii în Parlamentul României au existat totdeauna, chiar şi în perioada interbelică, dar alături de această mulţime mută răsuna glasul lui Simion Mehedinţi, Iorga, Goga, Titulescu, Ion Petrovici, P.P.Negulescu, Dimitrie Gusti – calupuri de granit care nu se-ncurcau în truisme şi capricii egotice, priveau problemele ţării ca prioritare şi nu-şi foloseau funcţiile pentru a strânge averi într-o legislatură cât vechile familii boiereşti în mai multe generaţii.

A devenit evident pentru toată lumea că partidele sunt compromise, că nu există nici o speranţă c-ar putea furniza în viitor politicienii aşteptaţi de popor – cu pricepere în diagnosticarea maladiilor care tulbură ţara şi cu soluţii pentru neutralizarea lor. Cercetaţi listele cu politicienii propuşi de partidele politice şi veţi găsi în cuprinsul lor tot felul de neisprăviţi – cu penali precum Boldea, Fenechiu, Vosganian, Mircea Diaconu, Sereş, deputatul Gheorghe Coman, Gigi Becali  şi atâţia puşcăriabili dovediţi prin sentinţe definitive sau în curs de judecată. Cum au ajuns aceşti netrebnici în fruntea ţării, dacă nu prin sprijinul partidelor politice şi al liderilor lor?

Putem înţelege că partidele politice au raţiunile lor în susţinerea şi promovarea acestor exemplare nocive, dar ce se întâmplă cu electoratul? De ce i-au girat şi le-a conferit legitimitate prin votul lor?  De ce preferă candidatura unor arivişti, ba chiar puşcăriaşi, când avea la dispoziţie şi alternative mai demne de creditat electoral?

Nu se mai îndoieşte nimeni că alegerile la noi sunt şi vor fi în continuare manevrate, manipulate şi trucate, dar dincolo de aceste considerente reale se naşte o întrebare tulburătoare: S-a ticăloşit electoratul român aşa de grav încât să prefere otrepele în locul celor puţini care mai ştiu de moralitate, de competenţă, de valoare?  Se lasă viciat aşa de uşor, pe doi mici şi o sticlă de bere, încât să umple parlamentul cu tot felul de tipologii dubioase şi perverse?

Deseori este invocat deficitul de cultură şi nivelul spiritual scăzut al celor mulţi, care hotărăsc prin votul lor democratic componenţa organismelor eligibile şi faptul este evident, nimeni nu-l tăgăduieşte, dar oare e singurul răspunzător de toate derapajele politice din ultimele decenii? Oare nu e vorba şi de o anumită parşivenie a cetăţeanului, cu alergie la ceea ce înseamnă valoare, calitate umană, competenţă? Cum să aleagă o personalitate clarvăzătoare, care îl copleşeşte cu cultura lui, îl timorează, şi-l  complexează?  Ce să discute cu el? N-ar fi ca un dialog al surzilor, ca nişte monologuri paralele? Dacă-i aşa, şi n-am nici un motiv de îndoială, atunci faptul este mult mai grav decât pare la prima vedere. Deficitul cultural este în continuă scădere, prăpastia dintre falii se adânceşte urmările vor fi din ce în ce mai catastrofale.

Aminteam la începutul acestor rânduri numele unor personalităţi puternic şi vizionare, care au ventilat parlamentul României într-o anumită perioadă a evoluţiei noastre şi mă îngrozeşte ideea că, de-ar trăi în vremurile noastre, niciuna din ele nu s-ar găsi în legislativul românesc. Ba chiar cred că primii stânjeniţi de prezenţa lor ar fi chiar liderii partidelor politice, care s-ar vedea subminaţi în autocratismul lor discreţionar.

Revin însă la ideea afirmată şi mai sus: dacă partidele politice s-au dovedit incapabile să furnizeze oameni de calitate, personalităţi credibile şi necompromise, de unde ar putea veni izbăvirea? Este România o ţară colonizată de hahalere, de netrebnici, de farisei, fără nici o şansă de revenire la normalitate? (I. Nec.)     

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*