La douăzeci de zile de la producerea tragediei din Munţii Apuseni, politicienii continuă să se contrazică în privinţa celor care ar fi trebuit să intervină pentru salvarea victimelor, fiecare încercând să dea vina pe cel din tabăra adversă. Fiecare încearcă să ne convingă că, din punctul său de vedere, s-au respectat procedurile standard impuse în astfel de situaţii şi că alţi responsabili sunt vinovaţi cu localizarea avionului prăbuşit.
Când afirm aceasta, mă gândesc, cu părere de rău, că instituţiile statului român nu mai funcţionează de foarte mult timp ca şi un tot unitar. Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla în cazul unei catastrofe naturale, gen cutremurul din 1977, sau a unei intervenţii militare străine! După cum o demonstrează exemplul de faţă, o parte dintre instituţii sunt ale preşedintelui, iar cealaltă parte răspund la comanda, politică, a premierului. De aici şi disputa mediatică ce se poartă între cele două palate pe seama demiterii directorului Marcel Opriş şi a unor miniştri din Cabinetul Ponta şi trecerea STS în subordinea Guvernului. O dispută care întrece bunul simţ, dar cu care ne-am obişnuit.
Să fim cinstiţi până la capăt, aceşti politicieni ce-şi aruncă vorbă de ocară şi se jignesc, făcându-se mincinoşi, nu spună decât adevărul. De ani buni noi toţi ştim că ei aşa sunt. Că una spun în campaniile electorale şi alta fac când ajung la Putere. Pentru ca lor să le fie bine, noi am fost şi suntem minţiţi tot timpul. Faptul că preşedintele îl face mincinos pe premier, şi invers, nu ne mai surprinde pentru că, nivelul discursului celor doi a ajuns atât de jos, încât până şi copiii se întreabă unii pe alţii la şcoală: „Ai auzit, bă, cum l-a făcut Ponta pe Băsescu aseară la televizor?“, la care vine răspunsul celuilalt: „Da, bă, dar şi Băsescu i-o tras-o lu’ Ponta“.
Sunt sau nu preşedintele şi premierul modele pentru copiii noştri? Dacă, da, şi nu mă îndoiesc de asta, atunci ce pot învăţa ei de la Băsescu şi Ponta? Să se facă mincinoşi unii pe ceilalţi? Să înveţe să se pârască, aşa cum o fac cei doi când ies în afară ţării? Să se certe ca la uşa cortului şi să se urască din tot sufletul căci nu mai aşa le va fi bine? Sau toate la un loc?
Dacă premierul şi preşedintele se comportă în acest hal, ce pretenţii putem avea de la generaţia de astăzi care caută modele în rândul maneliştilor, a vedetelor de Dorobanţi şi a miliardarilor de carton?
Lasă un răspuns