Talentul de a denigra!

De câte ori se întâmplă o nenorocire în ţara asta, apar tot felul de indivizi puşi pe despicat firul de păr în patru. Aşa zişii atotcunoscători, care întorc problema pe toate feţele, încercând să dezgroape morţii şi să ne arate nouă cât sunt ei de deştepţi. Doar că nu ne fac proşti, pentru că nu suntem în stare să vedem adevărul lor. Sincer, mi-e scârbă de asemenea oameni şi de fiecare dată mă copleşeşte un sentiment de milă.

Cam aşa stau lucrurile şi în cazul accidentului aviatic din Apuseni. Au murit doi oameni, dar au fost salvaţi alţi cinci, dacă e să vedem partea plină a paharului. Pilotul Adrian Iovan a fost privit încă de la început ca un adevărat erou. El a reuşit să evite o tragedie mai mare decât aceasta, aterizând în pădurea de brad. La nici o săptămână de la această întâmplare, vine unul şi aruncă bomba: Accidentul s-a produs din cauza lui Iovan. Fără probe palpabile, fără rezultatele expertizei tehnice. Nici măcar declaraţiile supravieţuitorilor nu au fost luate în seamă. Respectivul cetăţean, specialist în ce-o vrea el, a privit fotografiile de la faţa locului, a luat seama la poziţia avionului în raport cu crenguţele de brad şi a ajuns la acea concluzie.

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, vine altul şi încearcă să ne convingă că Armata face pe dracu-n patru şi şterge urmele în privinţa studentei Aura Ion, moartă şi ea în accident. Cică, tânăra nu a fi raportat superiorilor plecarea în cursă, iar acum se caută vinovaţi din rândul celor care erau abilitaţi cu astfel de formalităţi strict militare. Stau şi mă întreb, dacă studenta avea legitimaţia vizată la zi, purta în buzunar biletul de voie semnat de şeful ei, dar şi pe cel de deplasre cu avionul, nu ar fi avut parte de acelaşi sfârşit tragic? Ce vrea individul să ne demonstreze cu acest bilet de voie care nu ar fi existat? Că în Armata română este brambureală şi fiecare face ce vrea sau se urmăreşte să cadă un cap incomod?

Din păcate, astfel de situaţii sunt nenumărate în istoria acestui popor. În America, erou este considerat chiar şi cel care salvează un câine sau o pisică de la înec, pe când noi avem marele talent, nu doar de a trece cu vederea la tot ce este bun, cât mai ales de a denigra, blama şi de a căuta ţapi ispăşitori. Dacă nu am face aşa ceva, nu ne-am simţi români. Din păcate!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*