Nu trebuie să disperăm! Filonul sănătos al neamului nu a putut fi pervertit încă. Săptămâna trecută, urmașii lui Horea din Apuseni ne-au dat o lecție de consecvență morală din care mulți ar avea de învățat, dar de care ar trebui totodată să se teamă fiindcă judecata dreaptă nu iartă dezamăgirile și nici nu poate fi deturnată precum ignoranța în interese politice vetuste. Va fi înțeles premierul Victor Ponta fie și cu prețul unor vieți omenești că guvernarea trebuie să opereze pretutindeni, în toate mecanismele sociale și instituționale ale statului, nicidecum în controverse cu Justiția sau în lupta sterilă cu președintele, cenzorul de veghe care dejoacă toate stratagemele mogulilor și baronilor locali?
Mă îndoiesc și de data asta din moment ce în urmă cu o săptămână, în timpul unei emisiuni televizate, la care era invitat, Victor Ponta primea mesaje despre catastrofa aviatică din Apuseni, dar rămânea încă în studiou ca să o spună, pentru a câta oară, în direct și explicit, că obiectivul lui politic și rațiunea de a fi a USL rămâne lupta cu Traian Băsescu. Un premier care ar fi fost animat de obiective mai sănătoase și-ar fi cerut scuze față de telespectatori și ar fi plecat chiar din timpul emisiunii pentru a fi acolo unde cu adevărat era nevoie de el ca să instituie o celulă de criză, să monitorizeze intervenția de căutare și salvare a victimelor accidentului aviatic. Erau acolo oameni, mai înainte de toate, și nu mai apoi niște medici care, iată, și-au riscat viața cu gândul de a o salva pe a altora. Salvatorii însă nu s-au bucurat nici de respectul cuvenit pentru ceea ce îi dusese până acolo, nici de atenția care ar trebui să se acorde oricăror victime.
A trebuit să se întâmple toate astea ca Victor Ponta să constate (oare?) că lucrurile în țară nu merg de la sine, mai ales sub Guvernul USL, pornit și el în haită împotriva lui Băsescu, împotriva vechii guvernări, împotriva structurilor socotite potrivnice și, indirect, chiar împotriva organismelor europene care, mai mult sau mai puțin ne-o spun de la obraz, însă au grijă să ne mai trezească la realitate. Evenimentul tragic de săptămâna trecută s-a soldat, firesc, cu demiteri și demisii care rămân fără efect dacă se consideră că doar atât este destul. Ponta ar fi trebuit să-și ceară scuze public pentru că a rămas în fața camerelor de luat vederi și nu a plecat acolo unde era mai mare nevoie de un dirijor autoritar. Să-i lipsească oare simțul tragicului? Ce ar fi făcut într-o astfel de situație cancelarul german Angela Merkel, premierul britanic David Cameron, premierul ceh Jiri Rusnok și alți omologi ai lor fie ei și din Filipine, din Congo ori din Somalia? Guvenul lui Ponta a fost însă ridiculizat de niște moți din satul lui Horea, de ale căror sentimente românești autentice nu s-a îndoit nimeni „Eram la televizor și am înțeles că avionul o picat în zona noastră. Om ieșît și-om mărs împreună cu alțî; ne-om împărțât care încotro și om mărs să căutăm…”, declara unul dintre moți cu o naturalețe care scutește de orice îndoială. Din nefericire nu așa au stat lucrurile cu bâlbâielile și declarațiile politicienilor noștri date în dezacord ridicol sau în contradicție rușinoasă unele cu altele, semn că s-a și acționat haotic și numai în virtutea inerției, dacă nu chiar a unor comodități ce nu pot fi reținute doar în seama celor demiși și a celor care au demisionat.
Nu pot totuși să nu observ, că în toată această succesiune de evenimente și de declarații, ori luări de poziții nu a mai fost scos țap ispășitor același Traian Băsescu. Nu este însă timpul trecut, fiindcă dezvinovățirea premierului, cu care ne-am obișnuit deja, tinde să împingă lucrurile acum spre CSAT, adică în cele din urmă tot spre Traian Băsescu. Și astfel Victor Ponta își mai pune o parafă pe certificatul său de castitate. Halal bărbăție politică! Guvernarea de la care și cei mai fideli adepți s-au săturat să mai aștepte impliniri se arată a fi o căciulă prea mare pentru un guvern înrobit doar de patimi politice și de tactici mărunte, clientelare prin excelență. Birocratizarea până la asfixiere a învățământului, proasta protecție socială, politica inechitabilă de pensii, sistemul de sănătate care nu-și mai găsește coloana vertebrală, o permanentă dezamăgire a mediului de afaceri, o repartiție bugetară nesatisfăcătoare, o imagine externă cel puțin afectată de neîncredere, cărora dacă le-am mai fi adăugat și ingerințele politice în Justiție am fi avut imaginea unui eșec politic generalizat. Aș crede însă că lucrurile iau totuși o turnură pozitivă doar dacă Victor Ponta și-ar lua la Palatul Victoria câțiva consilieri, cel puțin pe probleme de etică, din satul lui Horea, din Albac sau de la Scărișoara, căroa să li se spovedească în taină de trei ori pe zi.
Lasă un răspuns