Au făcut şpagatul cu PSD-ul moravurilor uşoare, s-au sunat şi în noaptea „nunţii” electorale a USL-ului, aidoma unor concubine mai mult decât politice, şi-au strecurat iapa troiană prin ministere şi agenţii, doar să rămână la masa „mirilor”, iar într-un final au bătut palma descentralizării pe proiectul dorit de Dra(c)gnea. A acelei descentralizări care să asigure maghiarimii politice mult visata decupare „culturală”, administrativă şi, în cele din urmă, teritorială a ţintului secuiesc.
Numai că descentralizarea pe care au căpătat-o, deşi le dă mână liberă la demolarea simbolurilor româneşti de pe străzile unde vor să necheze ei în limba cailor de pustă, nu le va asigura şi banii necesari realizării autonomiei şi „întreţinerii”ei. Pentru că, în momentul în care nu vor mai primi bani de la centrul pe care îl hulesc (politic), „aleşii” locali ai maghiarimii vor trebui să mărească exponenţial taxele locale pentru a asigura supravieţuirea „enclavei”. Or, acum le lipsesc şi banii pentru finalizarea conturului autonomist, cât şi perspectivele financiar-fiscale pentru a rezista ulterior în forma „decupată”.
Plecând însă de la recenta grozăvie a puterii care a adoptat o hotărâre de guvern privind alocarea unor sume din încasările de TVA spre diverse sectoare (plata datoriilor autorităţilor locale, plăţi de lucrări sau achiziţii, după cum vor primăriile), maghiarimea, prin vocea preşedintelui filialei UDMR Arad, Bognar Levente, viceprimar al Aradului, a cerut ca o parte fixă din încasările TVA să rămână la dispoziţia comunităţilor locale, pentru a nu mai depinde de alocările pe care le decide, punctual, Guvernul. Iar maghiarime vrea 15 procente din încasările de TVA, chipurile pentru a realiza procesul de descentralizare. În fapt pentru a finaliza proiectul de federalizare chiar cu banii noştri! 15 procente pentru care maghiarimea politică se va bate aprig în condiţiile în care este de aşteptat ca statul să nu mai aibă nici un control asupra felului în care se folosesc banii „deturnanţi” din TVA, într-un alt act al guvernului fiind prevăzut ca sumele repartizate (acum, într-o valoare stabilită aleatoriu şi, în multe cazuri, discreţionar de către Guvern, dar, în perspectivă, într-o sumă fixă şi certă) să fie alocate prin decizia şefilor politici locali, directorul directiei generale regionale a finantelor publice ori prin cea a şefului administraţiei judeţene a finanţelor publice. Şi doar acum UDMR s-ar mulțumi cu 15 procente din încasările din TVA! Căci, după ce o să transforme direcţiile fiscale deja descentralizate în adevărate departamente fiscale secuieşti, probabail va bloca toate încasările de TVA de pe plan local. Că, vorba aceea, după un TVR local… maghiarizat, merge şi un… TVA (descentralizat), nu?! Şi este evident că UDMR, dacă nu i se va da peste bot, nu se va mulţumi doar cu TVA-ul „descentralizat”, ci ne vom trezi şi cu felurite vigniete secuieşti („secuimovignietae”) când trec maşinile de Bucureşti pe la ei, ba poate şi o acciză calculată în forinți… Şi au nevoie de banii primiţi ca drept de minoritate din TVA-ul majorităţii, dar şi de alte felurite mecanisme „descentralizate”, nu doar ca valoarea însumată, cât mai ales pentru a masca intrările de bani dinspre Budapesta.
Este rezultatul practicilor udemeriste pe care le-am acceptat cu prea multă uşurinţă în cei 24 de ani de democraţe a minorităţilor, ani în care UDMR s-a folosit în realizarea strategiei „paşilor mărunţi” de banii noștri. Au „tras” bani prin deciziile consiliilor locale şi judeţene pentru a finanţa exclusiv activităţi „culturale” maghiare, dar nimeni nu i-a tras la răspundere pentru devalizarea banilor, s-au folosit de banii noştri pentru a-şi face posturi de televiziune, pentru a edita manuale şi a organiza fel şi fel de acţiuni menite a impune ideea permanenţei maghiare şi a dreptului de a-şi construi în inima României un stat în stat. Apoi, în afara statului, dar nu doar a celui „de drept”, ci de-a dreptul în afara celui actual, prin federalizare. Căci, în noaptea de taină (electorală) în care și-a pus fustele în cap cu unii, dar a ibovnici pe mai departe cu alţii, pe ungureşte, PSD a dat maghiarimii politice mai mult decât simple încredinţări de reîntoarcere a acestora, cândva, la putere. Le-a dat mecanisme pentru a descentraliza şi crea structuri de auto-enclavizare, le-a creat direcţii fiscale separate ori structuri medicale regionale. Ba, tot cu gândul la ei, PSD le-a pus la dispoziţie cel mai rapid şi eficient mecanism la care puteau visa autorităţile locale pentru a face rost de bani. Libertatea e a stabili valoarea taxelor locale, de a le mări pe cât cred ei de cuvinţă. Numai că, la acest capitol, amanta s-a simţit înşelată: păi cum să crească taxele în propriile comunităţi?! Cum să meargă în mijlocul maghiarimii pe care încearcă să o determine să mărşăluiască pe post de secuime pentru a i spune că trebuie să-i majoreze taxele pentru a dezvolta „regiunile”. Taxele locale supradimensionate sunt mecanisme de spoliere a românilor majoritari. Şi nu sunt utile maghiarimii decât dacă se por redirecţiona cumva spre nevoile comunităţilor maghiare!
Oricum, nu mică ne-ar fi surprinderea să aflăm că alocarea unor procente fixe din TVA pentru „a asigura dezvoltarea comunităţilor maghiare” se găseşte deja în acordul secret cu FMI…
Lasă un răspuns