Pentru Nicolae Botgros
Se turcizează România,
Ţara din toţi trage să moară,
S-o mai românizăm o dată,
S-o ducem iar la Dumnezeu,
Că are boală fără nume,
Că n-avem leac spre vindecare
Şi fără vreo justificare
Dispare lent poporul meu.
Nimic nu suntem fără ţară,
Istoria ne-o da afară
Din stirpea latiniei noastre,
Redenumindu-ne mişei.
Duceţi buchete de durere
Salonului în care zace
Ţara din toţi, şoptiţi întruna
Doină de sănătatea ei.
Îngenuncheaţi, că nu-i a bine,
Rugaţi-vă fără-ncetare,
Că dacă moare România
S-o stinge-n noi oricare dor.
Doar ea rămasă ni-i de-a pururi
Biserică zidită-n oase
Şi-atîta timp cît mai trăieşte
Viză avem de viitor.
Lasă un răspuns