Lupta politică românească, mutată de ceva vreme pe micile ecrane, se acutizează cu cât orizontul europarlamentarelor se zăreşte în geana lui 2014. Că partidele politice se amăgesc sau nu cu sondaje sociologice mai puţin contează, însă pentru observatorul atent se conturează tot mai clar sensibilităţile care vor polariza următoarele etape ale confruntării. Cel mai proaspăt sondaj de genul acesta este cel comandat de PDL şi realizat de CSOP, făcut public la 27 decembrie. Să admite ab initio că rezultatele sunt obiective. În consecinţă, aflăm că PSD scade în opţiuni sub 40 la sută (respective 39 la sută), iar PDL trece cu cele 19 procente ale sale înaintea PNL (18 la sută). La coada clasamentului, acolo unde interesează de fapt ce se întâmplă, nu se conturează nimic spectaculos: UDMR îşi păstrează electoratul (șase la sută), iar Forţa Civică şi PP.DD realizează căte patru procente din opţiuni. PMP şi PRM se ridică doar la trei procente. Orizontul prezidenţialelor încă nu detaşează o ascensiune viguroasă fiindcă conduc în opţiuni neanunţaţii Mugur Isărescu cu 27 la sută din încrederea respondenţilor, urmat de Victor Ponta cu 23 la sută, în timp ce prezidenţiabilul Crin Antonescu, cu cele 15 procente de mare încredere se situează nu numai sub cei doi, dar şi sub Traian Băsescu care va oferi cu certitudine pe tavă dreptei 16 la sută din electorat. Rămâne de văzut dacă aceste procente vor fi direcţionate spre Mihai Răzvan Ungureanu (girat de 14 la sută din electorat) sau spre oricare altul din cei cu 12 la sută, respectiv Emil Boc, Monica Macovei, Cătălin Predoiu, ori Elena Udrea. Sigur este că electoratul lui Traian Băsescu nu se va orienta spre Cătălin Predoiu. Acestuia i-ar mai putea adăuga doar Vasile Blaga cele 12 procente ale sale.
De partea cealaltă, în USL, Crin Antonescu ar putea fi sprijinit cu cele 23 de procente ale lui Ponta, dar asta numai dacă liberalul se va întoarce la Canosa să sărute papucul papal, ceea ce e greu de crezut că se mai poate întâmpla după evoluţia relaţiilor din ultimul timp în USL. Lucrurile însă nu stau deloc aşa. Privind mai bine răspunsurile la sondaj, Victor Ponta nu adună numai 23 la sută, pentru că, în acelaşi sondaj, PSD mai adună pentru siguranţa înscrierii în cursă şi opţiunile pentru Ion Iliescu (11 la sută), pentru Mircea Geoană (zece procente), pentru Adrian Năstase (opt procente), dar poate că şi o parte din cele 18 procente ale lui Sorin Oprescu. Numai că în realitate lucrurile ar putea sta altfel findcă nu candidează la prezidenţiale nici Ion Iliescu, nici Adrian Năstase, probabil că nici Geoană, dar nici Blaga de cealaltă parte, nici Boc, nici Videanu, poate că nici Elena Udrea.
Oricum, ei nu vor intra în turul al doilea. Voturile acestora nu se vor îndrepta cu siguranţă în chip previzibil în contul unuia sau altuia. Această siguranţă operează doar în electoratul PSD, mai greu de convertit spre dreapta. Dar să nu trecem neobservată prezenţa în top a lui Călin Popescu Tăriceanu, un liberal cu un exerciţiu al puterii favorabil şi care ar putea cu siguranţă să preia celel 15 procente ale lui Crin Antonescu şi el ar aduna în turul al doilea mai sigur voturi de la PDL şi de la Mihai Răzvan Ungureanu (MRU). Acestea sunt însă calcule aritmetice de suprafaţă, înşelătoare doar pentru amatori. Sondajul însă devine mai relevant dacă îl judecăm după alţi indicatori: puţină şi foarte puţină încredere şi cel privind nehotărâţii. Victor Ponta adună 69 de procente la indicatorul nehotărâţi, pe când Crin Antonescu adună 76 de procente., iar MRU adună 70 de procente. Dacă aceştia ar avea de convins prea mult electorat în campania lor, Cătălin Predoiu ar avea de adjudecat 56 la sută nehotărâţi, cam tot cât Klaus Iohannis (55 la sută), omul din umbră al PNL care are deja în acest sondaj 19 la sută încredere, adică mai mult decât Crin Antonescu, şeful său de partid. S-ar părea că el ar aduna nu numai opţiunile liberalilor, ci şi ale electoratului altor candidaţi de dreapta. Dacă sondajul este unul obiectiv, Victor Ponta nu poate fi prea optimist pentru că partidul lui adună doar 39 la sută din sufragii şi nu ar putea conta decât pe sprijinul nesemnificativ al Conservatorilor (trei la sută) şi cel incert al UDMR cu șase procente. Adică ar avea 48 la sută din opţiuni. Ruperea USL l-ar costa mult pe candidat fiindcă nu ar putea fi disculpat de certitudini şi de unele prezumţii şi nici nu poate fi graţiat de insuccesele guvernării de până acum. Dreapta însă va trebui să găsească un om capabil să preia şi cele 16 procente ale lui Traian Băsescu, dar şi pe cele ale oricărui candidat din această parte din primul tur.
Iohannis ‒ neamţul sobru, vertical? Tăriceanu ‒ cel care a fost şeful unui executiv scutit de acuze grave, desi a traversat alianţe efemere? MRU va primi procentele lui Traian Băsescu, dar e greu de crezut că i le vor da şi liberal-democraţii şi liberalii. Cătălin Predoiu are 56 de procente la puţină încedere, însă are 32 de procente relevante la cei care nu răspund. El conduce în topul celor care inspiră multă tăcere, urmat de Gabriel Oprea şi Klaus Iohannis (cu câte 27 procente) şi mai apoi de Cristian Diaconescu (26 la sută), ori Kelemen Hunor (25 la sută). Ce ar putea face în turul al doilea acest electorat, greu de spus. Adjudecarea aestuia ar fi foarte grea pentru că pesupune bariere în faţa cărora românii se opresc fără îndoială. Deasupra acestor speculaţii sociologice operează destul de puternic încă ceva: Vor accepta românii şi un guvern PSD şi un preşedinte de aceeaşi culoare? Să fi uitat ei că au mai avut o astfel de formulă pe timpul lui Ion Iliescu?
Lasă un răspuns