Analiză cu privire la necinstirea, oficială, a Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (2)

Alte acţiuni de minimalizare, falsificare, mistificare şi chiar batjocorire a modului în care s-a realizat RRD-1989, au constat în:

– nestabilirea, la nivel statal, prin lege, a unei zile de aniversare, oficială, a RRD-1989, cu precizarea că ziua de 22.12 a fost legiferată ca Zi a libertăţii, în România, în general, şi nu ca zi de aniversare, oficială, anuală, a RRD-1989;
– neorganizarea, oficială, la nivel statal, de manifestări de cinstire a RRD-1989;
– neorganizarea unui muzeu, oficial, dedicat RRD-1989, sau măcar o secţiune, corespunzătoare, în cadrul Muzeului de Istorie a României;
– neatribuirea titlului de „veteran” al RRD-1989, acelor foşti revoluţionari, autentici, care au militat, în perioada post-revoluţionară, pentru apărarea şi promovarea idealurilor RRD-1989 (menţionate că fundament ideatic al Statului Român, post-revoluţionar, în cadrul Constituţiei statale, la Articolul 1, aliniatul 3);
– neacordarea unor distincţii, oficiale, statale, respectiv districtual-judeţene, respectiv localitaționale (exemple: medalii de Stat, titluri de Cetăţean de onoare), personalităţilor importante, care s-au implicat, cu rol determinant, în înfăptuirea RRD-1989, precum şi în apărarea şi promovarea, post-revoluţionară, a idealurilor RRD-1989;
– subminarea şi chiar batjocorirea Statului republican, rezultat ca opţiune a RRD-1989, printr-o propagandă regalistă, ocultă şi subversivă, inclusiv în mass-media de Stat (exemplu: înfiinţarea emisiunii „Ora Regelui”, în timp ce accesul personalităţilor autentice, cu rol determinant în înfăptuirea RRD-1989, la instituţii mass-media, de Stat, a fost şi este, inclusiv în prezent, practic, blocat, în mod deliberat);
– nesprijinirea, corespunzătoare, a asociaţiilor civice de participanţi, cu merite deosebite, la înfăptuirea RRD-1989, din oraşele cu un rol important în cadrul RRD-1989, care asociaţii, prin activitatea lor, apară şi promovează idealurile RRD-1989, precum şi adevărul istoric, referitor la RRD-1989;
– batjocorirea RRD-1989, prin sprijinul acordat organizaţiilor masonice, oculte şi subversive, care au ajuns să-şi aroge un rol semnificativ, inclusiv în înfăptuirea RRD-1989;
– mistificarea istoriei RRD-1989, prin afirmaţii nefondate, în cadrul unor dezbateri realizate în mass-media, precum şi în cadrul unor cărţi şi chiar manuale, cu privire la rolul deosebit de important şi determinant, avut de către Instituţia Armatei, respectiv chiar de către Instituţia Securităţii Statului, respectiv chiar de către anumiţi activişti ai PCR, în înfăptuirea RRD-1989;
– nerespectarea legislaţiei privind transformarea Statului Român într-un Stat social, cu asigurarea unui venit minimal, garantat, pentru fiecare locuitor, pentru a putea beneficia de o existenţa decentă, în condiţiile în care, acel locuitor nu poate realiza, singur, un asemenea venit, din motive care nu i se pot imputa, în totalitate, şi pentru care Statul Român poate fi considerat vinovat;
– nesancţionarea, corespunzătoare, pentru înaltă-trădare, a acelor conducători ai Statului Român (exemplu: actualul prim-ministru V. V.Ponta, respectiv actualul Preşedinte T. Băsescu, care, prin comportamentul lor oficial, iresponsabil şi înalt-trădător, sluj faţă de conducerea Uniunii Europene, precum şi faţă de conducerea unor State ca SUA, Germania, Israel, Ungaria s.a., au transformat Statul Român, dintr-un Stat de drept, independent, suveran, indivizibil, republican şi social (prevăzut a fi, astfel, la nivel constituţional, în cadrul Constituţiei statale, la Articolul 1, aliniatele 1;2;3), într-un Stat, de fapt, agentural, necivilizat şi vasal faţă de anumite grupări de interese, oculte, subversive şi distructive, din cadrul Statelor menţionate anterior;
– trimiterea de trupe româneşti pentru a apară şi promova, prin forţă armată, pe cheltuiala Statului Român, interesele specific-imperialiste ale unora dintre Statele menţionate anterior, în ţări care nu sunt membre NATO, cu motivaţia, falsă şi subversivă, că, în acest mod, se îndeplinesc angajamentele de apărare colectivă, pe care Statul Român și le-a asumat, atunci când a solicitat integrarea în Uniunea Europeană, respectiv în NATO.

Referitor la situaţia din Timişoara, precum şi din judeţul Timiş, privind aniversarea, oficială, a RRD-1989, la solicitarea oficială a Asociaţiei „VICTORIA” a Luptătorilor în Revoluţie, din Timişoara, Consiliul Local Timişoara a legiferat, printr-o hotărâre, că data declanşării, la Timişoara, a RRD-1989 din 20.12.1989, să devină (ca zi anuală 20.12) Ziua Timişoarei, în care să fie aniversată, oficial, RRD-1989. Primăria oraşului Timişoara şi  Consiliul Local Timişoara au onorat, însă, această hotărâre, numai în anul legiferării respective, printr-o întrunire omagială a Consiliului Local Timişoara, după care nu doar că nu au mai onorat oficial ziua în cauză, dar chiar au boicotat-o, ca semnificaţie (şi chiar au batjocorit-o, în anul 2012), optând pentru a cinsti RRD-1989, în data de 16.12, corespunzătoare datei în care, la Timişoara, a izbucnit revolta împotriva dictaturii (impuse de către fostul regim socialist-totalitar), revoltă pe fondul căreia s-a organizat şi declanşat, în data de 20.12.1989, RRD-1989.

Nefiind în stare, sau nedorind să deosebească o revoltă, de o revoluţie, Consiliul Local Timişoara şi Primăria Timişoara au aniversat, în continuare, oficial, RRD-1989, în data declanşării revoltei, şi nu a revoluţiei, dând astfel dovadă de o incapacitate, corespunzătoare, sau de o rea-voinţă, edificatoare (vezi şi intenţia de a amplasa un monument, imperial, austro-ungar, numit „Monumentul fidelităţii”, faţă de împăratul Franz Joseph I, în centrul Pieţii Nicolae Bălcescu!) fapt ce constituie un fals istoric (evident, ca atare, pentru specialişti, dar nu şi pentru politicienii şi, mai ales, pentru „micii primari” care s-au aflat la conducerea oraşului Timişoara în perioada post-revoluţionară).

Ar mai fi de adăugat că, în absenţa legiferării unei zile, semnificative (dar din punct de vedere al RRD-1989, şi nu din punct de vedere al revoltei care, în principal, a fost doar anti-ceauşistă), RRD-1989 este, încă, aniversată, la Timişoara, într-un mod lipsit de solemnitatea necesară, corespunzătoare unei aniversări statale (prin manifestări emoţionale, excesive, că de exemplu: slujbe religioase şi pomeni, efectuate la Cimitirul Eroilor, respectiv la Cimitirul Săracilor), precum şi prin peregrinări, oficiale, orăşeneşti, cu depuneri de coroane în locuri în care au fost omorâţi timişoreni, de către forţele de represiune ale fostului regim, în perioada 16-24.12.1989.

În acelaşi context, Consiliul Judeţean Timiş a stabilit, ca perioadă de aniversare, oficială, a RRD-1989, în judeţul Timiş, perioada: 15-21.12.1989, ignorând, astfel, dat de 22.12.1989, în care RRD-1989 a învins, pe de o parte, iar, pe de altă parte, acordând o importantă, exagerată, datei de 15.12.1989, în care o parte din populaţia oraşului l-a apărat pe pastorul Laszlo Tokes, pentru a nu fi evacuat, din oraş, eveniment care constituie, însă, în opinia noastră, doar un pretext şi nu o cauză a declanşării RRD-1989 (aşa cum vor s-o prezinte anumite grupări de interese etnic-iredentiste), cu atât mai mult cu cât, în acea dată, pastorul s-a adresat celor adunaţi, la locuinţa să, pentru a-l apără, îndemnându-i să plece acasă, pentru a nu-i crea probleme cu autorităţile, de atunci, ale Statului Român, iar, după încheierea RRD-1989, pastorului, în cauza, i-a fost necesară, aproximativ o săptămână, pentru a reveni la Timişoara.

Caracteristic celor două tipuri de aniversări ale RRD-1989 (localitațional, respectiv judeţean, în cadrul judeţului Timiş), menţionate anterior, mai este şi faptul că organizarea, efectivă, a manifestărilor, nu constituie o iniţiativă, precum şi o datorie, oficială, a instituţiilor de Stat, abilitate, ci este lăsată pe seama asociaţiilor de participanţi la RRD-1989, instituţiile de Stat limitându-se doar la a acorda un anumit sprijin logistic şi financiar, în acest scop, fapt ce diminuează în mod determinant importantă şi solemnitatea manifestărilor respective. Este ca şi când aniversarea Zilei Naţionale ar fi lăsată, efectiv, pe seama unor asociaţii civice (exemplu: asociaţii de veterani militari), care primesc, în acest scop, un sprijin, corespunzător, din partea unor instituţii de Stat, la manifestarea, în cauza, abilitate a organiza cinstirea zilei respective, în timp ce participarea conducătorilor abilităţi, ai respectivelor instituţii de Stat, devine opţională.