Prin Revoluţia Română din decembrie 1989 a fost eliminat, de la exercitarea puterii în Stat, Partidul Comunist Român (PCR – partid politic, unic, la acea vreme), precum şi dictatorul N. Ceauşescu, făcându-se astfel posibilă trecerea României de la un regim politic socialist-mono-partidic, dictatorial şi oprimant (în curs de comunistizare, dictatorială şi oprimantă), la un regim politic democratic şi, totodată, s-a constituit o nouă categorie de politicieni partidici. Cei care au profitat, însă, cel mai mult de această schimbare (adică nouă categorie politico-partidică, care a acces la conducerea Statului) au făcut, însă, şi cel mai puţin (comparativ cu posibilităţile pe care le aveau) pentru cinstirea, oficială, a RRD-1989, în timp ce aceia care au contribuit cel mai mult pentru înfăptuirea RRD-1989 (adică revoluţionarii autentici) au contribuit, cel mai mult, şi la cinstirea, oficială, ca eveniment societal, a RRD-1989.
Diferenţele şi discrepanţa dintre cele două categorii populaționale, evidenţiate anterior, s-au accentuat, până la polarizare, pe măsura trecerii timpului, astfel încât, în prezent, profitorii politico-partidici ai RRD-1989 (prin degenerarea profesională, etică şi morală, la care s-au pretat), au ajuns nu doar adversarii, principali, ai revoluţionarilor autentici, ci şi duşmanii majorităţii Populaţiei statale, pe care au adus-o (mai ales prin practicarea înaltei corupţii, la nivel de guvernare centrală, respectiv districtuală-judeţeană, respectiv localitaționala) la un standard existenţial, material, mult sub nivelul existent pe timpul fostului regim socialist-dictatorial.
În paralel cu această evoluţie, a nivelului de trai al majorităţii Populaţiei statale, a României, s-a produs şi o degenerare a Statului de drept şi, mai ales, a Statului naţional, respectiv democratic, respectiv republican, respectiv social, care ar fi trebuit să devină România (conform prevederilor Constituţiei statale – Articolul 1, aliniatul 3), deoarece Statul Român s-a transformat, de fapt, în perioada post-revoluţionară, într-un Stat de pseudo-drept, respectiv pseudo-democratic, respectiv pseudo-naţional, respectiv pseudo-republican, respectiv pseudo-social, dar, în schimb, într-un autentic Stat capitalist-degenerat, prin practicarea înaltei corupţii, precum şi de tip politico-partidic, agentural (ocult şi subversiv), masonic, etnic-iredentist, religios şi mafiot. În cadrul acestei degenerări statale şi destructurări etnic-populationale, aflate, încă, în curs, s-a ajuns şi la desconsiderarea, până la batjocorire, a RRD-1989, precum şi a înfăptuitorilor, autentici, a acestui eveniment.
Astfel, după victoria RRD-1989 (marcată prin eliminarea, oficială, de la exercitarea puterii în Stat, a partidului unic: PCR, precum şi a fostului conducător dictatorial), în data de 22.12.1989, ora 12:14 (marcată prin fugă fostului dictator, cu elicopterul, de pe acoperişul clădirii fostului Comitet Central – CC, al PCR), în aceeaşi dată, a urmat (în jurul orei 18) declanşarea loviturii de Stat (organizată de către o grupare suversivă, agenturală, masonică şi criminală, alcătuită dintr-o parte a coducerii, de atunci, a Armatei, precum şi dintr-o parte a unei grupări, din cadrul fostului PCR), în scopul preluării puterii, în Stat, de către auto-numitul Consiliu al Frontului Salvării Naţionale, C-FSN), aflat sub controlul grupării militare, menţionată anterior, precum şi sub controlul unei grupări de foşti activişti şi agenţi ai PCR, nemulţumiţi de faptul că au fost temperaţi, în interesele lor frauduloase, respectiv marginalizaţi, de către fostul dictator N. Ceauşescu, precum şi din reprezentanţi agenturali, autohtoni, ai unor ţări străine şi ostile României (exemple: Nicolae Militaru – Uniunea Sovietică, Silviu Brucan – SUA; Israel, Domocos Geza -Ungaria s.a.), în scopul confiscării puterii, în Stat (devenită vacantă prin victoria RRD-1989), de la revoluţionarii autentici, cărora le-ar fi revenit, în mod meritocratic.
S-a realizat, astfel, de fapt, „furtul” implementării, societale, a victoriei RRD-1989, în principal, de către cei menţionaţi anterior, precum şi deturnarea, până la anihilare, pervertire şi chiar batjocorire, atât a idealurilor revoluţionare, cât şi a semnificaţiei evenimentului societal, fundamental, care a fost: RRD-1989, în istoria României şi a Europei. În acelaşi fel au fost epurați, în timp, în mod subversiv, din instituţiile, de Stat, în care au accedat, tocmai datorită participării lor merituoase şi chiar determinante (în funcţie de caz) la înfăptuirea RRD-1989, principalele personalităţi revoluţionare, care au organizat şi declanşat, la Timişoara, în dată: 20.12.1989, RRD-1989, precum şi revoluţionarii, autentici, care au înfăptuit RRD-1989, în întreaga ţară.
Deoarece analiză confiscării şi deturnării RRD-1989 constituie un subiect complex, necesitând o dezbatere amplă, mai ales între adevăraţii istorici (adică atât competenţi, cât şi curajoşi), obiectiv care, însă, nu s-a realizat şi, probail, nici nu se va putea realiza, deplin, în actualul context politico-partidic, care domină, la nivel societal, România, ne propunem căa, în cadrul acestei analize civice, să efectuăm doar un studiu, mai aprofundat, asupra modului în care s-a declanşat şi s-a realizat (ca fenomen civico-politic) RRD-1989, precum şi a modului în care s-a ajuns, în timp, prin minimalizare, falsificare, mistificare şi chiar batjocorire, la necinstirea, oficială, a evenimentului istoric, în cauză, organizată, în mod deliberat, inclusiv la nivel statal.
Acţiunile de minimalizare, falsificare, mistificare şi chiar batjocorire a modului în care s-a realizat RRD-1989, au constat, în principal, în:
– neinvestigarea, juridică şi istorică, corectă şi completă, a modului în care s-a realizat RRD-1989;
– nejudecarea şi necondamnarea, corespunzătoare, la nivel de persoane, precum şi la nivel de instituţii, a vinovaţilor pentru acţiunile de reprimare, şi, mai ales, de suprimare, comise în cadrul RRD-1989;
– neincluderea, în manualele de istorie, destinate invatamentului public, a modului, deplin şi corect, în care s-a realizat RRD-1989;
– ocultarea, minimalizarea, mistificarea şi chiar batjocorirea meritelor deosebite ale revoluţionarilor autentici, şi, mai ales, a celor cu un rol important, respectiv determinant, în realizarea RRD-1989;
– infiltrarea, în cadrul categoriei revoluţionarilor autentici, în mod deliberat, a unor reprezentanţi ai organelor de opresiune şi represiune, ale fostului regim şi, mai ales, infiltrarea unor agenţi, chiar printre revoluţionarii autentici, în timpul producerii evenimentelor, semnificative, care au avut loc în cadrul RRD-1989, care au acţionat la ordin, şi nu din proprie iniţiativă, simulând sprijinirea înfăptuirii RRD-1989, iar, ulterior, au contribuit, în mod determinant, la „furtul” puterii, în Stat, şi, mai ales, la subminarea, minimalizarea şi falsificarea, până la pervertire şi batjocură, la nivel societal, a RRD-1989, ca eveniment istoric, fundamental;
– desfăşurarea unei activităţi oculte, anti-revoluţionare, de către reprezentanţii unor grupări de interese, specifice organelor de opresiune şi represiune, ale fostului regim, care, în timp, s-au infiltrat, în calitate de „revoluţionari autentici”, agenţi, în partidele politice înfiinţate, post-revoluţionari, şi, mai ales, în FSN, unde au acţionat, ocult şi subversiv, pentru înlăturarea, din cadrul instituţiilor de Stat, a revoluţionarilor autentici, respectiv a sprijinitorilor autentici ai înfăptuirii idealurilor RRD-1989;
– devalizarea, în mod deliberat, a sectorului economic, de Stat, aproape până la anihilare, de către reprezentanţii şi susţinătorii forţelor fostului regim, precum şi de către rudele şi apropiaţii acestora (infiltrate, în noile structuri de putere, post-revoluţionare), în calitate de agenţi de influenţă şi sprijin, în mod ocult şi subversiv, alcătuind, astfel, o categorie populaţională, specific profitoare şi clientelară;
– realizarea şi impunerea unei Constituţii statale, de tip: „surogat-constituţional”, lipsită de un sistem justiţiar adecvat (adică de nivel constituţional), Constituţie care, în loc să apere Populaţia statală, de rău-făcătorii la nivel societal, apăra de fapt, pe rău-făcătorii, în cauza, prin ineficacitate şi chiar impotenţa legislativă (de nivel constituţional), defavorizând, astfel, cu consecinţe societale, dezastruoase, tocmai interesele fundamentale şi principale ale Populaţiei statale;
– degenerarea, maximă, a Statului faţă de tipul statal, prevăzut a fi, în Constituţie, Statul Român, într-un Stat anarhic, de tip poliţienesc, din punct de vedere politico-partidic, civic, etnic-iredentist, masonic şi chiar mafiot, cu riscul pericolului, catastrofal, al producerii dezintegrării statale, precum şi a destructurării populationale, din punct de vedere etnic;
– utilizarea frecventă, de către guvernanţii post-revoluţionari, a abuzului de Suveranitate naţională, prin neconsoltarea, prin referendum, a Populaţiei statale, în legătură cu adoptarea unor hotărâri, de către guvernanţii post-revoluţionari, cu efecte dezastruoase asupra Populaţiei statale (exemple: privatizarea excesivă şi frauduloasă, contractarea unor împrumuturi internaţionale, exagerate şi necorespunzător gestionate; încheierea, deliberată, a unor contracte dezavantajoase, pentru Statul Român, în scopul obţinerii unor mite consistente, de către negociatori subversivi; acordarea privilegiului instituţiei Banca Naţională a României, de a funcţiona pe principiul guvernatorial, de tip Stat în Stat, şi acordarea privilegiului conducătorului respectivei instituţii, de a conduce instituţia în cauza, în calitate de guvernator, s.a.);
– absenţa unui garant, oficial, al respectării Constituţiei (abilitat ca funcţionar, oficial, de rang adecvat, respectiv că instituţie adecvată), care să garanteze respectarea Constituţiei statale, în contextul în care Preşedintele Statului a fost mandatat, la nivel constituţional, doar cu atribuţia de veghetor la respectarea Constituţiei, dar nu şi ca garant al respectării Constituţiei;
– calomnierea şi chiar batjocorirea revoluţionarilor autentici, prin acuzarea că sunt profitori, datorită indemnizaţiilor de merit, care le-au fost atribuite prin lege, în timp ce foştilor conducători şi potentaţi ai vechiului regim (exemple: directorii de închisori, respectiv de lagăre de muncă, dar şi torţionari, totodată, respectiv angajaţi ai fostei Instituţii a Securităţii Statului, oprimantă şi reprimanta, până la criminalitate), li s-au acordat, în mod tacit, pensii şi avantaje materiale, superioare, că valoare, faţă de cele acordate revoluţionarilor autentici, cu merite deosebite şi chiar determinante, în înfăptuirea RRD-1989;
– suspendarea, pe de o parte, a plăţii indemnizaţiei de merit, acordate revoluţionarilor autentici, remarcaţi prin fapte deosebite, în înfăptuirea RRD-1989, dar cu menţinerea, pe de altă parte, a acordării pesiilor şi gradatiilor salariale superioare pentru ofiţerii superiori, din cadrul fostei „Securităţi”, Miliţii şi, respectiv, ai Armatei, fostului regim, dictatorial.
Lasă un răspuns