În noaptea de Crăciun…

În noaptea de Crăciun românii plâng
Nefericiți și pe-al lor chip își pun
Un zâmbet cenușiu și gol când strâng
În gând ființe dragi sau un prieten bun.

În noaptea de Crăciun se risipesc
Pentru un an întreg dureri și dor
De la români pentru românii ce lipsesc:
Cei vii de-acasă, sau plecați, ori morți.

În noaptea de Crăciun românii-s triști
Și se prefac și ei că-s, totuși, fericiți,
Dar cei mai mulți rămân tot pesimiști
Și-s răvășiți, năpăstuiți, zdrobiți…

În noaptea de Crăciun când pruncul sfânt
Se naște-n iesle din dureri și chin
În chin să moară, toți românii sânt
Popor de prunci ce mor puțin câte puțin.

În noaptea de Crăciun românii trec
Din iad în iad și-n noi dimensiuni
Ca dintr-un calendar fatal, aztec
Și nu mai cred în nașteri și minuni.

În noaptea de Crăciun, c-un ochi răzând
Și cu un ochi plângând printre străini,
Românii îi blesteamă lăcrimând
Pe alți români nemernici și haini…

În noaptea de Crăciun blestem și eu
Românii ticăloși ce se cred zei
Și ni l-au luat pe Bunul Dumnezeu
Punându-se-n icoana țării ei.

În noaptea de Crăciun mă rog, implor
Să fiu iertat că sufăr și rămân
Acasă, să-mi duc crucea până mor,
Să fiu iertat că m-am născut român.

2 Responses to În noaptea de Crăciun…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *