Un Gheorghe cât un purice de (ne)om…

Acum se declară jurnalist. Nu mai este om de cloacă radio-tv, nu mai spală rufe pe unde apucă și nici nu mai trage „prafuri” pe nas. S-a făcut jurnalist. Iar pentru a-și face „rodajul” a ieșit în public cu o declarație năucitoare. A ieșit de după blocuri și de prin ghenele pe unde își făcea veacul, în sevraj, pentru a ne arăta cum trebuie înlăturați „puricii”. Puricii de gândire. Pentru că, ne place ori nu, la 24 de ani de la revoluție, porția de libertate a devenit rație de subzistență spirituală, din care au fost extrase speranța și entuziasmul, pentru o face mică, mai mică decât urma unui purice pe spinarea acestor mamuți din lut de guvernare care ne-au confiscat idealurile.

Și a ieșit Andrei Gheorghe cu o declarație menită, credea el, să-l ducă direct în istoria presei drept gazetar. Cu o blasfemie și o instigare pentru care ar merita, de fapt, să-i se bage pe nas, nu praful de pe dosul mânii sale de veșnic cetățean în sefraj de rațiune, ci mizeria „editorială” din mațele aspiratoarelor de prin studiourile prin care a scuturat preșurile pe post de onomatopee radio-TV.

În sevraj ori, poate, după o beție, Andrei și-a dat iarăși la iveală zgarda antipuric(i), cu un fel de flit eroic căpătat după ce a văzut că și alții, mai mari, s-au dedat la înjurat marele OM.

Ăia care, pentru vorbele lui Dan Puric despre libertate, neam și nevoi, spuse pe la radioul public, au decis să sancționeze realizatorul emisiunii dar și postul public. Nu carecumva să se mai săvârșească invitarea maestrului la alte emisiuni. Acolo unde un „puric” îi calcă în picioare pe toți mamuții cu aere de guvernanți. A dispărut și emisiunea cu pricina, „arsă” de CNA-ul deranjat de concluziile unui purice care bate obrazul rușinii pe șoriciul unor borfași numiți „guvernanți”.

Așadar, inspirat logoreic, dar, în fapt, injectat pe la vene, Andrei Gheorghe s-a trezit în măsură să comenteze opiniile omului-speranță a milioane de români, scriind pe un „feisbuc” instigarea capitală: „La moarte cu Dan Puric! Cum îşi permite individul ăsta să spună aşa ceva despre România!? Incredibil”.

Reacția de bot-gros din pungă de rântaș (mintal) a ieșit din uscatul Gheorghe după ce marele Puric a fost luat la ochi de CNA pentru niște adevăruri tot mai incomode. Un delict de opine la microfonul radioului public, unde Dan Puric a sancționat „cuibul mafiotic” şi „ şleahta de securişti” care ne conduc. Delict pentru care emisiunea a fost eliminată din grila de programe, iar Gheorghe, după ce a tras din piept câteva mârâituri de osândă bolșevică (tare moștenite din neamul propriu nestrămoșesc), s-a considerat demn să tragă concluzia: „La moarte cu Dan Puric!”.

Multi vor spune că a fost poate o subtilă ironie la adresa CNA. Iar dacă lucrurile se vor inflama împotriva lui Gheorghe, și cum altfel când Dan Puric are alături milioane de români, iar „Andrei” doar câțiva funizori de „fericire” („fericire” pe care Gheorghe o ia la plic și din seringă, în vreme ce Puric o creează în spectacole și prin cărțile sale), același Gheorghe va încerca să-și dovedească sutila-i ironie.

Numai că, privind în urmă, vedem că Andrei Gheorghe chiar are o problemă cu „purecii”. I se trage de la boscheți, dar, pentru că nu-i poate pune pe blog pe eșafod, ca îi trimit ăștia săpunul, se ia de cel mai mare „Puric”. Și are o poftă de a vedea pureci morți pe potcoave de cenzură că mai că îți vine să crezi că el a fost ăla de l-a „omorât” pe artist de vreo două ori pe internet!

Mai întâi, l-a văzut mort pe o blană de câine de pe jigodia-i de blog. Unde povestea, pentru frații de sevraj, fantasmagorii cu dulăi matusalemici și „pureci”. Iată ce scria prin 2011, într-o compunere de grădiniță: „A fost o dată ca niciodată un purice pe nume Dan care trăia în blana unui terrier. (…) Dan, puricele ce trăia pe spatele terrierului a murit. A murit pentru că terrierul, pierdut de stăpânii lui acum mai bine de 500 de ani, a ajuns acasă la ei. Care l-au spălat. Pentru că era murdar”.

L-a făcut și „mim neuroleptic”, probabil cu gândul la imaginea purecilor zgâlțâiți cu electroșocuri pe propriul halat de spital, i-a catalogat pe spectatorii lui Dan Puric „persoane cu retard mintal de cel puțin două ori mai sever decât cei care au sindromul down”, idol al „coafezelor, femeilor de serviciu, și asistentelor”, având drept fane „femei care au intrat precoce la menopauză”.

Fane care, da!, sunt cu miile. Și umplu sălile, în vreme ce Andrei abia le-ar umple pe cele de la sanatoriul LSM… Acolo unde, de fapt, e pentru el „acasă”.