Omagiu liric pentru unitatea de limbă a Neamului Românesc

Eminescu se-ntregește

 Ceasul ce-a sosit salutu-l!

Plânsu-i-a cu dor vechimea

Neamul  nostru frânt de Prutul

Ce separă românimea.

 

Limba cea mai dulce-amară

Slovei lumii i-a dat zorii,  

Prima, multimilenară

Din adâncuri de istorii.

 

Limba ce de dor și ducă,

Doinele o plâng și-o cântă,

Graiul unic ce usucă

Inima în două frântă…

 

Limba fără frâu și hamuri

Leagă inimi printre gratii,

Neamul rupt în două neamuri,

Patria în două patrii…

 

Limba noastră din vecie

De vechi cronici și balade,

Ruptă cu nemernicie,

E iar una, dadă, bade!

 

Limba sfântă ne unește,

Cât de veche-i, parcă-i nouă,

Eminescu se-ntregește,

Nu mai este rupt în două…

 

A sosit clipa în care,

Limba să ne fie una

Într-o Românie mare

Cum a fost din totdeauna.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*