Nu tupeul puterii de a inventa o nouă acciză pe litrul de combustibil (benzină/motorină) ar trebui să ne intrige! Şi nici falsa motivare a creării acestei accize pentru asigurarea unui fond destinat construirii de autostrăzi, fundamentare schioapă din start pentru că banii pentru autostrăzi vin din fondurile europene (iar pentru drumurile neincluse în programul european, guvernul a anunţat oricum intenţia de a le concesiona şi taxa prin vigniete) nu ar trebui să ne mai irite. Pentru că impostura actualului guvern este deja proverbială.
Ar trebui să ne revolte însă felul în care guvernul plagiatorului Viorel a trecut, cu lejeritate, de faza improvizaţiilor şi a minciunilor născocite pentru a masca improvizaţiile „desconspirate”, intrând, pentru a satisface viitoarea nevoie de bani electorali, în sfera creării de vulnerabilităţi la adresa Statului Român. Pentru că, sinistrul personaj care a găsit nimerită corelarea accizei „eurocent”, pe benzină şi motorină, de fluctuaţia preţului barilului de petrol ori este de o ignoranţă crasă, şi nu ar avea ce să caute nici măcar la frâiele unui butic, ori, cel mai probabil, este rău-intenţionat. Şi oricât am încerca să găsim doar germenii prostiei amestecaţi cu neghina fuduliei, combinaţie letală pentru o ţară condusă de asemenea cozi de topor, în fapt este vorba de trădare de ţară. De personaje gata să se vândă pentru o funcţie şi o fotografie la nivel înalt, marionete perfecte în mâna marilor manipulatori.
Pentru că, în realitate, introducerea unei accize pe combustibili raportată la preţul (imprevizibil) al barilului de petrol nu este menită doar a asigura alimentarea lejeră şi certă a bugetelor, ci are ca scop crearea unei vulnerabilităţi în sistemul energetic, cel al transporturilor şi al producţiei, adică fisuri la nivelul tuturor strcuturilor esenţiale ale economiei naţionale, rostogolirea şi efectul în cascadă al accizei „șapte cenți! (şi nu este vorba doar de aceasta în memorandumul cu FMI) constituind un mijloc de îngenunchere a ţării.
Pentru că, dacă pentru ţară, calcul şi motivaţia accizei ţin de grosolănia şi sfidarea guvernanţilor în raport cu omul de rând (prin justificarea acestei măsuri prin faptul că, dacă tot a scăzut preţul petrolului, de ce să nu se capteze diferenţa care ar trebui resimţită la pompă în beneficiul bugetului?!), la nivelul securităţii economice doar strecurarea acestei „ecuaţii” în strategia bugetară, de la nivel macroeconomic la fluxurile fiscale, ar trebui să alarmeze serviciile ţării. Pentru că suntem în faţa unui atac, prin mâna propriilor guvernanţi, la adresa securităţii naţinoale. Şi nu este vorba atât de dreptul nostru de a beneficia de scăderea preţului benzinei la pompă când se reduce preţul petrolului pe plan mondial (oricum am fi privaţi de aceste beneficii prin alte mijloace!), ci de grava insecuritate creată de (nu „eventuala”, ci certa) revenire a a preţului barilului de petrol la cotaţia anterioară şi chiar creşterea galopantă. Şi nu trebuie să fi economist pentru a privi la conflictele mocnite din lume şi a înţelege că scăderea preţului petrolului este strict conjuncturală (asta fără a mai aminti că, mai mereu, „boom”-ul preţului petrolui a fost precedat de o scădere aparent inexplicabilă).
Pe de altă parte, este vorba şi de respectul faţă de simplul cetăţean, fiind mai mult decât o nesimţire justificarea guvernanţilor că, scăzând preţul petrolului (şi poate şi al produselor de rafinare), introducerea accizei nu se va simţi la buzunar, şoferii urmând să plătească „cam” acelaşi preţ per litru. Or, este o sfidare a bunului simţ şi a logicii să vii cu asemenea argumente când, în România, niciodată preţul la pompă nu s-a „ajustat” în jos când a scăzut cotaţia petrolului, dar întotdeauna a crescut la cea mai mică oscilaţie în plus! Apoi, prin revizuirea modului de calcul al accizelor (prin raportarea nu doar la cursul valutar din anul precedent, cum era până acum, ci şi prin „corectarea” în funcţie de coeficentul inflaţiei), preţul final la pompă tot se va umfla, chiar dacă, printr-o minune, preţul mondial al barilului de petrol ar rămâne acelaşi un an întreg!
P.S.:
Pare tot mai probabil ca inventarea accizei pe combustibili să reprezinte doar un rând din memorandumul cu FMI. Câte alte aberaţii se mai ascund acolo, într-un acord ţinut şi acum la secret, nu este greu să ne închipuim! Cert este că, prin diferite „canale” (iar dacă este şi meritul anumitor servicii, jos pălăria!), informaţiile încep să „transpire”. Poate şi pentru că se impune o anumită „transparenţă” generată de necesitatea creării şi aprobării metologiilor specifice. Şi, deja, dăm cu nasul de o altă taxare suplimentară, românul nefiind iertat nici măcar de impozitarea celei mai virtuale proprietăţi pe care o poate deţine: domeniile de internet. Astfel, extensiile de tip „ro” vor fi impozitate… anual. Pentru că, nu-i aşa?!, toate cele 700 000 de pagini de internet de tip „.ro” pot să producă aidoma unui parc auto…
Lasă un răspuns