Sprinteni și nărăvași cum perele din sticla de palincă, încă nedeslipiți total din aburul pokerașelor și zaiafeturilor studențești, mânjii guvernamentali trag de preșul legislativului în mai toate direcțiile convenabile lor, un camuflaj la șmecherie a propriilor daraveli bine astupate de declarațiile de avere. Și pe total îi simt ca părți ale unor trupe de guerilă bine înarmate prin vot împotriva unui dușman nedeclarat de ei (nu dă bine) dar sigur, propriul popor. Numără din paișpe în paișpe efectele crizei prelungite, ale tranziției prelungite, cifra paișpe fiind etalonul de măsurare analfabetă a efectelor inutilității lor administrative cu efecte cancerigene în sfera moralei, credinței, a existenței sociale.
Cam asta ar fi radiografia în clar a castei politice la cea de a 23-a comemorare. Dar ăștia de acum, simpatici de-a naiba, înlocuiesc la precizie albul din ”alba-neagra” în cacealmaua ”independenței energetice”, o independență parțială, convenabilă lor și în al cărei protocol covorul roșu este călcat abitir de colaboratorii exogeni, ”tehnocrații” de limbi de mai multe cifre, cei care deja licitează la bursa internațională această colonie din marginea Europei, încă numită România.
Bizar este că, dincolo de mangalagismul ideologic (aparent nuanțat cândva), au dispărut aproape total diferențele dintre partide, alianțe, fronturi și onegheuri etnice, în cursa marele pot al spolierii tuturor resurselor de interes național. Sub pretextul integrării globaliste, mixtura politicianistă de la noi (reiterare a rinocerizării), confundă tot mai absurd masa votanților cu o masă, un birou la care li s-a autorizat funcția de înalți funcționari ai noului imperiu european. În această calitate, pentru venituri bine ascunse de flașneta declarațiilor de avere în dublu și triplu registru, își consumă energia, restul de șmecherie pentru scoaterea ultimei molecule de potențial al dezvoltării acestui pustiu de margine continentală, conform obligațiilor asumate, a jurământului depus pe Bibliile Bancare din lojele imperiale. În această uriașă confuzie se cred și se declară descălecători de țară, mai exact de euroregiuni vasale unui centru de putere exogen duhului național. Ideea cu descălecarea li s-a fixat după estimarea populației țării, a celor câteva milioane de români condamnați la emigrareemigrați
Despre ce independență energetică bolborosesc debarasorii de resurse într-o țară unde autohtonii cu venituri sub media unei supraviețuiri cât de cât civilizată sunt încătușați de marasmul prețurilor enrgetice cu mult peste orice dimensiune a bunului simț? Ce independență energetică și ce foloase are cetățeanul român când, în curând, va fi suprataxat inclusiv pentru amortizarea ”taxei pe stâlp”, diferenței de secțiune a cablului sau despăgubirile pentru păsările Ibis electrocutate? Ce independență energetică mai avem în condițiile în care din exportatori de energie electrică devenim dependenți de importul propriilor resurse, de prețul fixat cât mai pe vârfuri de noii proprietari exogeni?
Scandalul internaționalizat cu bomba ecologică de la Roșia Montană amână pentru o perioadă ordonanța de guvern care va restabili afacerea, guvernul lucrând deasupra legislativului într-o formulă de democrație unică în Europa, pe când ”răscoala” națională de la Pungești este înnăbușită cu eleganță șleampătă de avizele guvernamentale date pentru sondarea, exploatarea gazelor de șist, (citez din presă zona Băilor Felix , Bilad și Periam din județul Timiș). Mai în clar spus, oficial și la vedere se comite un atentat la siguranța națională, otrăvirea pânzei freatice, în capilaritatea ei insuficient cunoscută, condamnând nu doar o zonă, nu doar o regiune ci însăși ființa națională la un proces de eutanasiere extins cu mult dincolo de perioada de extragere a gazelor de șist. Biblica relație de existență, ” apă și pâine” este spulberată, neantizată de ipochimenii descălecători dintr-o altă istorie decât cea românească. Conform unei zvonistici cu șanse de credibilitate, se pare că unii proprietari (cumpărători) de terenuri agricole (150-200 ha) din zona Moldovei au anchesat deja contracte cu firmele străine interesate în exploatarea gazelor de șist. Mai mult, această liberalizare ciudată a cumpărării de proprietăți agricole, mai ales de către persoane din alte spații etnice, cu altă putere investițională, financiară nu este o alternativă guvernamentală în restaurarea economiei agrare ca principală resursă de venit ci o formă ocolită, o cacialma, în generalizarea exploatării gazelor de șist în România. Iar deasupra acestora, ca problemă a problemelor, este păstrarea suveranității prin teritorialitate.
Iată de ce, de maximă urgență, societatea civilă, electoratul ca atare, trebuie să oblige principalele instituții ale statului asupra câtorva tabu-uri care nu pot fi negociate și nici răstălmăcite: Suveranitatea teritorială impune amânarea proiectatei deschideri la vânzare de terenuri către cetățenii străini, inclusiv pentru cei cu dublă cetățenie, pentru o perioadă nedeterminată iar proprietarilor români de terenuri li se interzice utilizarea acestora în alte scopuri decât cele de producție agricolă; Interzicerea prin Lege, în mod clar, atât a prelucrării miniere cu cianuri cât și extragerea gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice.
Împotriva oricăror prognoze meteo, ca cetățean neliniștit, sunt convins că vom avea o iarnă foarte fierbinte.
Lasă un răspuns