File de Jurnal -16 Septembrie 1981

,,În gară la Severin l-am  întâlnit pe Dl. Prof. Nicolae Buzatu, fostul director al școlii din Malovăț, pe vremea când eram eu elev acolo. Când avea chef sau vreo supărare, venea în clasă la mine și mă lua în primire, criticându-mă pentru că vreau să dau examen la seminar. Îmi interzisese chiar să mai mă duc la biserică, amenințându-mă că mă dă afară din școală. Ba mai mult, ca să fie mai convingător și să nu cred eu cumva, că nu va ști dacă mă voi mai duce vreodată la biserică, a afirmat că dânsul se va ascunde în podul bisericii și de acolo mă va urmări… Mda!

Am ajuns la Cluj pe la ora două noaptea. În tren am mers cu un cioban din Șugag. Fusese în Ialomița, la Dor Mărunt, ca să caute loc de iernat pentru oi. Vara le ține în Munții Petroșanilor. Om de viață, mi-a povestit despre multe obiceiuri și tradiții din satul său și din viața de sat din Transilvania, obiceiuri care sunt aproape identice cu cele din Oltenia.  Acolo, la înmormântare, se cântă ,,Zorile”; la nuntă se zic ,,Colocășeniile”; la bradul de la nuntă i se spune ,,prăjină”. În prăjină se pune o sticlă cu palincă, în are nuntașii se întrec să tragă cu pușca; mireasa care nu e fată mare, e dusă acasă luni după nuntă pe grapă, în râsul satului; tinerii căsătoriți sunt primiți de soacra mare, când vin de la cununie, cu un peșchir, în are sunt legați. Joacă apoi mirele cu mireasa zece minute pe masă. La petrecerile din sat, oamenii stau grupați pe bresle(ciobani, mecanici etc.) și nu au voie să se amestece. Acesta este un obicei introdus de miliție în ultimii 20-30 de ani, spre a se evita bătăile. Ciobanul mi-a vorbit de greutățile și de frumusețile ciobăniei, despre ,,măsuratul oilor” de la 10 mai și m-a invitat să mă duc acolo anul viitor.

Mi-a povestit, de asemenea, că pe Valea Oltului există o legendă în legătură cu o luptă. Un prinț străin a venit cu oaste în țară să-i supună pe români. Localnicii, conduși de un ,,bătrân de 84 de ani”, s-au retras în munți și au pândit cărările pe unde aveau a trece năvălitorii. Când aceștia au venit, românii au aruncat cu pietre  în ei de pe stânci și i-au nimicit…. Ciobanul nu fusese la școală și nu auzise de Basarab, întemeietorul Țării Românești și de lupta de la Posada cu Carol Robert de Anjou și armata lui de unguri…

Mai povestea bătrânul cioban că face parte din echipa de fluierași a comunei, că a fost în turneu în Bulgaria și Cehoslovacia. Își amintea cu mult drag de acele turnee, de drumurile minunate din Cehoslovacia, de spectacolele susținute, de glumele și momentele plăcute de la horele la care participa împreună cu ,,profesoarele” din ansamblul de dansatori. Avea însă cuvinte de reproș pentru vameșii români, care-i ,,buzunăreau” rău de tot!

A mai povestit despre o întâmplare de la ei din sat, despre un mort pe care-l îngropau seara, iar dimineața îl găseau, cu sicriu cu tot, rezemat de un copac…!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*