În ziua de 24 iunie 1927 a fost înființată cea mai importantă mişcare naţionalist-creştină din România, ”Legiunea Arhanghelului Mihail”, cunoscută drept ”Mișcarea legionară”, fondator fiindu-i Corneliu Zelea Codreanu împreună cu bunii lui camarazi Ion Moța, Ilie Gârneață, Corneliu Georgescu și Radu Mironovici. ”Căpitanul” și ”Patriarhul” legionarismului românesc s-a născut în Huşi la data de 13 septembrie 1899. Crescut în spiritul credinţei creştin ortodoxe şi a celei mai bune educaţii morale, încă din studenţie a fost marcat de profunde sentimente patriotice şi, sprijinit de către eminentul său profesor A.C. Cuza şi de către colegii săi de la facultatea drept din Iaşi, activează neobosit în formarea de asociaţii şi grupări cu caracter creştin naţionalist.
Ca membru al Gărzii Conştiinţei Naţionale, se implică activ împotriva greviştilor cu simpatii comuniste, împiedicând manifestările care militau pentru instaurarea comunismului. În cadrul Ligii Naţional Creştine, înfiinţată în 4 martie 1923, studenţii şi profesorii protestau împotriva deciziilor puterii de a favoriza evreimea care amenința în mod periculos siguranţă naţională ocupând funcţii importante în structurile statului. De asmenea, naționaliștii din cadrul ligii, alături de tânărul militant Corneliu Zelea Codreanu, militau cu mult curaj pentru modificarea Constituției din 1923, care, din nefericire, desfiinţa practic statul naţional. În timpul activităţilor și manifestațiilor curajoase, naţionaliştii creştini au întâmpinat numeroase dificultăţi. Astfel, din vina unui camarad trădător, Corneliu Zelea Codreanu este arestat împreună cu câţiva dintre colegi. După eliberarea din închisoare, genialul lider se organizează şi mai eficient. Din Liga Naţional Creştină se va înfiinţa mai târziu organizaţia legionară care, timp de un deceniu,sub oblăduirea luminatului Căpitan, a ajuns cea mai importantă mişcare naţionalistă.
Deprins cu practica militară şi având excelente abilităţi de organizator, mișcarea, într-un timp relativ scurt, va deveni o imensă forță ca organizaţie numărând aproape un milion de membrii din toate categoriile sociale. Dar, şi mai interesant a fost faptul că la această puternică organizaţie s-au alăturat cei mai străluciţi intelectuali ai ţării și mari personalități precum: Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Ion Barbu, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic și numeroși alți români autentici. Întrucât activităţile legionare contraveneau intereselor puterii corupte, au fost înscenate numeroase tentative de destructurare a mişcării. Hărţuirea permanentă, ameninţările, arestările sub diverse pretexte și sabotajele i-au determinat pe strategii mișcării să schimbe denumirea organizaţiei în ”Garda de fier” care avea să fie dizolvată de guvernul Mihalache, acesta ordonând arestarea Căpitanului, cu scopul anihilării definitive a acţiunilor patriotice ale legionarilor, mai ales că mișcarea a primit un larg sprijin la alegerile electorale, bucurându-se de o mare simpatie și incredere din partea populaţiei. Nici încercările ministrului Duca de a scoate mişcarea în afară legii, nici valul de arestăr ordonate şi nici măsurile dipsperate ale guvernului Tătărăscu nu au putut împiedică marele avânt legionar național și naționalist.
Caracterul profund ortodox al acestei impresionante organizaţii care a apărat cu eroism interesele neamului românesc a făcut că acesta imensă grupare să fie unică în istoria partidelor și formațiunilor politice. Vreme de aproape un deceniu de sacrificii și glorii, Mişcarea Legionară şi strălucitul Căpitan au izbutit să impună, prin forța minții, a cuvântului, a disciplinei și a iubirii de țară și de Dumnezeu, cea mai dreaptă orânduire socială din istoria românilor. Din nefericire, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori de-a lungul istoriei zbuciumate și însângerate a nației române, când trădarea şi ura împotriva poporului român au dictat marile tragedii ale neamului și crucificarea țării, și Legiunea Arhanghelului Mihail a fost trădată și înfrântă prin intermediul agenţilor diversionişti infiltraţi de către serviciile secrete sovietice. Evreii bolşevici doreau cu orice preț înscăunarea comunismului expansionist și în România, iar regimul dictatorial carlist, sprijinit de către odioșii bancheri sionişti, dorea să scape de această forță naţionalistă puternică și incomodă care, din patriotism și convingeri anti-bolșevice și anti-evreiești le încurca planurile. Corneliu Zelea Codreanu a fost Hristosul României, martirul care s-a jertfit cu demnitate pe altarul naţionalismului ortodox. S-au spus și s-au scris multe despre ” Căpitan” și s-au vărsat lacrimi multe, dar nu este cu putinţă ca cineva să poată descrie cu desăvârșire, la adevărata ei măreţie, personalitatea eroică și unicitatea acestui român.
Complotul mișelesc prin care i s-a luat viaţa la doar 39 de ani, aceeaşi vârstă fatidică a marelui poet și patriot Mihai Eminescu, şi în deplină rezonanţă cu acesta, le va reaminti mereu românilor adevăraţi și curați că România nu va putea exista că naţiune decât prin sacrificiul unor astfel de eroi. Au trecut multe decenii de la acest odios asasinat, dar, chiar dacă regimurile comuniste și post-comuniste au acționat și au sperat că vor şterge din istoria și din memoria românilor faptele măreţe ale legionarilor, amintirea lor special a rămas neștearsă și reînvie cu forță în conştiinţa naţională, devenind simbol de rezistență și luptă. Dreapta naţionalist-creştină este unica șansă a schimbării în bine a României de azi lipsită de un astfel de simbol. Doar un nou ”Căpitan”, cu aceiaşi principală calitate de român adevărat va putea reînvia sentimental atât de diluat al mândriei patriotice duse până la sacrificiu, un ”căpitan” capabil să ne înpoieze țara, să o smulgă din mâinile hrăpărețe ale duşmanilor românismului. Ortodoxia, așa cum atestă de veacuri istoria, a fost bastionul ideologic principal care a fortificat fiinţa noastră naţională încă de la increstinarea noastră ca popor. Ideologia legionară are ca fundament doctrinar ortodoxia, cel mai solid fundament spiritual, opus ”democraţiei” sioniste cu valențe sataniste. Poporul român nu va putea supravieţui decât prin credinţa autentică şi prin cârmuirea luminată de către un lider luminat, imaculat, cristic.
Lasă un răspuns