Folclor din Mehedinți

Redăm în cele ce urmează un cântec, Răzbunarea, cules la 19 iunie 1974 de la Voica Șelea-Popescu din Ponoare, născută în 1930:

Mai înainte de război,

Eram și eu un om de treabă.

Aveam o casă și un rost

Și le-am lăsat pe toate-n grabă,

Atunci când țara ne-a chemat,

Ca să ne facem datoria.

Lăsai la margine de sat

Pe drăgălașa mea Măria.

La crucea din hotar

Cu chipul lui Iisus,

Ne-am despărțit plângând.

Și-atunci, privind-o-n ochi, i-am spus:

,,- Pe noi ne-așteaptă suferinți

Și moartea tragică, hidoasă!

Rămâi aici, între părinți,

Rămâi cinstită și frumoasă!”

În șanțuri grele-am stat doi ani,

Luptând cu toată vitejia,

Cu ochii țintă la dușmani,

Cu gândul numai la Maria.

Iar când m-au dezmobilizat

Și m-am întors, mi-au spus vecinii,

Că ea e de rușine-n sat

Și că trăise cu străinii.

Lovit ca de un glonț,

Rămân în drum năuc.

…Cu pași-ncet spre cas-apuc

Și o-ntâlnesc la poala unui nuc:

,,-Ce te-a făcut să fii mișea,

Când eu eram așa departe,

Să mă înșeli în casa mea,

Când eu treceam pe lângă moarte?

Inelul dat acum doi ani

Nu-ți amintea nimic de mine,

Spunându-ți că eu sunt orfan

Și că te am numai pe tine?!”

C-o lovitură de topor,

I-am dat în zarea lumânării!

Cu ea-ncepui primul omor

Și primul pas al remușcării.

Dar în zadar a fost tot sângele vărsat,

Căci eu o clipă n-am uitat

Chipul ei blând, ce m-a-nșelat!

Înmormântat printre mișei,

În fundul ocnelor de sare,

Eu voi avea doar chipul ei

Să-mi lumineze-n loc de soare!”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*