Strapungând paiele din ochiul ţării

Chiar şi în socialismul apusului de democratie, mai rămân lucruri legate de „pragmatismul” capitalismului. Printre acestea şi organizarea de ceremonii oficiale, festivisme de laudă pentru cârmacii de mucava, pentru care sunt necesari bani, mulţi bani, să rămână şi pentru puşculiţele proprii ori de partid. Or, pentru a da ţării circul de care să se bucure până i se vor fi înceţoşat ochii şi minţile în perspectiva alegerilor, executivul plagiatorului a trecut la extragerea, fără licenţă!, a zahărului din ceai. Că doar nu era să pună bani din împrumuturile luate pe spuza ţării pentru a o „distra”, nu?! Aşa că Ponta a decis să ia şi ultima firimitură de pâine de la gura norodului pentru a face rost de bani pentru organizarea circului mai sus amintit. Bani care se obţin şi mai lesne punând un nou jug ţării, prin inventarea de accize şi taxe, creşterea celor existente, dar, mai ales, lărgirea aproximativei „mărginimi” fiscale de până acum într-o nemărginire a „bazelor” de spoliere.

Şi ar părea paradoxal, dacă nu ar fi strict o treabă de mitocan guvernamental, că toate aceste noi impozite şi taxe sunt justificate, culmea, prin necesitatea continuării lucrărilor pe tot mai micile şantiere ale „marilor” proiecte pe care chiar ei le-au stopat! Accize noi pentru combustibili pentru a continua lucrările la Bechtelul reziliat, nu din grijă pentru banii ţării, ci pentru a-l putea transforma în Po(n)rtofelul PSD, sau continuarea săpăturilor la metroul căruia tot ei i-au au pus stavilă vreme bună. Şi mai sunt nenumărate contracte cărora li s-au pus „tălpi” doar pentru a da impresia ca ei sunt ce ce au făcut rost de banii necesari. Pentru a-şi dovedi mărinimia pe şantierele unde mai deunezi au pus lacatăle schimbului de guvernare. O „mărinimie” doar la prima vedere; pentru că, de fapt, totul este o înşelăciune cu aspect penal în care hoţia este acoperită cu felurite accize şi taxe. Aşa cum ar fi justificarea creării unui fond pentru construcţia de autostrăzi când, în realitate, banii pentru aceste proiecte vin oricum din fonduri europene (or, fie puterea socialistă nu mai vrea să audă de Europa, fie autostrăzile de partid au şi ele nevoie de un fond din accize!).

Şi cât de servili trebuie să fie gonacii de partid în organizarea festivismului de cortină pentru Victor Ponta dacă, pentru a asigura o simplă tăiere de panglică, au pus la cale inaugurarea „dezvirginării” unui cap de tunel gata săpat?! Şi umplut cu tencuială şi chirpici de decor doar pentru a reproduce momentul „străpungerii” chiar în prezenţa celui dintâi plagiator al ţării… Pentru că, la recenta vizită de lucru a tovarăşului Ponta pe şantierul noi magistrale de metrou, la un asemenea circ festivist a asistat ţara! La smulgerea cu dinţii forezei a umpluturii de artă decorativă tip linguşeală de partid. Totul doar pentru a-l introduce între filele marilor realizări pe tânărul asipirant Ponta.

Iar în ritmul în care se fac aceste ceremoniale tembele, al imboldului pontaurului de a rupe şi sfâşia cu coarnele sale cât mai multe panglici şi cortine festivist-decorative, nu ar fi de mirare ca, peste câteva săptămâni, să asistăm şi la protocolul inaugurării liniei de metrou cu un vagon de butaforie împins de muritorii ascunşi înăuntru pe post de vâşlaşi la galerele megalomaniei retrosocialiste. Totul doar pentru ca viitorul fiu (ne)iubit al ţării să mai bifeze un punct de pe agenda lui de plagiator al „înaintaşilor”.

Şi este grabă mare pentru că este tot mai puţin probabil ca socialistul mimetic să rămână la guvernare măcar pe sfert cât a stat socialistul împuşcat în crezurile sale (şi este ridicol să vedem cum azi, tocmai ei, urmaşii doctrinarii ai acelora care l-au ciuruit, îi transformă locul de execuţie în muzeu, nu atât ca prim pas spre transformarea zonei în pelerinaj la locul primului sacrificat al neînţelesului socialism, cât mai ales pentru a pune ei laba pe imaginea sa istorică!). Pesemne, dară, Ponta nu va prinde nici măcar un cincinal. Şi atunci, îi dă zor cu tăierile de panglici pentru a bifa cât mai multe „realizări” pe agenda sa roşie. Căci, doar aparent suntem departe de vremurile în care gonacii întorceau cu lopeţile zăpada murdară şi vopseau copacii în verde… Mai ales că de gonacii nu am dus lipsă în istoria noastră, iar cei de acum sunt parcă şi mai servili în împlinirea dorinţelor cârmaciului (că primesc banii, nu doar dezlegare la mici şi bere răsuflată!).

Evident, rămâne întrebarea: ce va mai inaugura Ponta? Şi este suficient sa răsfoim  programele „fostului”, pe care le plagiază acum „cârmaciul”, pentru a ne face o idee. Trist este că, deşi pusă în fata unui moment abracadrant al festivismului, prin inaugurarea capătului de foreză străpungând chirpiciul din paie şi pământ văruit, ţara încă tace. Tace, chiar dacă, tot la momentul bizar al desprinderii bucăţilor de pământ năclăite peste împletitura din papură, şi-a făcut simţită prezenţa şi adunarea aplaudacilor, descalecată parcă direct de la congres, pentru a sonoriza galeria cu lozinci „roşii”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*