Având în vedere organizarea de către aşa-numita Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), a unui marş pro-monarhist, Grupul Constituţional „Timişoara” (GCT) face cunoscut, public, următoarele:
1. În cadrul Constituţiei actuale a României, Statul Român este declarat, oficial, a fi: Stat republican (în cuprinsul Articolului 1), iar, ca fundament ideologic al Republicii România sunt invocate: idealurile Revoluţiei Române din decembrie 1989 (RRD-1989).
2. Organizarea acţiunii pro-monarhiste şi, în consecinţă: anti-republicane, menţionată anterior, s-a realizat printr-o declaraţie, oficială, în care se afirmă că: „Ne adunăm ca să anunţăm începutul sfârşitului republicii toxice, impusă de tancurile sovietice, în 1947, şi condusă, azi, de politicieni corupţi”, îndemnându-i pe români: „să vină cu steagurile României Regale şi cu flori şi să manifesteze pentru dreptul naţiunii române de a-şi alege, liber, forma de guvernament”, în situaţia în care, din câte se cunoaşte, oficial, la ultimele alegeri parlamentare nici un partid politic, important, şi nici o alianţa politică, importantă (dintre cele care au participat la alegeri) nu a prezentat, în programul său electoral, ca opţiune, determinantă, în cadrul programului de guvernare, pe care îl avea, în vedere, a-l realiza: schimbarea regimului de Stat-republican, cu cel de Stat-monarhist, în cazul în care ar ajunge, ca urmare a desfăşurării alegerilor respective, la exercitarea Puterii de Stat, în România.
3. În contextul celor enunţate anterior, rezultă că reprezentanţii ANRM sunt conştienţi că: în marea să majoritate, Populaţia statală a României ar opta, inclusiv în prezent, din punct de vedere electoral, pentru Statul-republican şi nu pentru Statul-monarhist (chiar şi în varianta sa constituţională), aşa cum a şi demonstrat Electoratul Român, până acum, când, la toate alegerile parlamentare, care s-au desfăşurat în perioada post-revoluţionară, nu a manifestat o orientare pro-monarhistă, de natură să înlocuiască Statul-republican, cu Statul-monarhist-constituţional. Pe de altă parte, din acelaşi anunţ, menţionat anterior, rezultă că: promotorii actuali, ai monarhismului, în România, recurg la manipulări specific electorale, şi, mai ales, la falsificări ale istoriei, afirmând, în mod tendenţios, că: Republica românească, actuală, a fost impusă de tancurile sovietice, şi nu de RRD-1989, în situaţia în care nu ne amintim să fi existat, măcar o singură propunere, venită din partea vreunei organizaţii pro-monarhiste, dar participantă la RRD-1989, de reinstaurare, după RRD-1989, în locul Statului republican, a unui Stat-monarhist.
4. Semnalăm, de asemenea, faptul că promotorii, actuali, ai monarhismului, în România, care acuză republica românească de: toxicitate şi prorocesc: „începutul sfârşitului” republicii, în cauza, uită, probabil, în mod deliberat, cât de toxică a fost monarhia românească, respectiv:
4.1.- cum a complotat regele Carol I, încheind tratate secrete cu Prusia şi Austria, pentru a împiedica realizarea României Mari;
4.2.- implicarea aceluiaşi rege în asasinarea lui Mihai Eminescu, în cadrul unui complot, organizat de către Titu Maiorescu;
4.3.- împiedicarea, de către acelaşi rege, a repatrierii fostului domnitor A.I. Cuza, la cererea acestuia, cu puţin înainte de a-şi înceta existenţa, în străinătate;
4.4.- „impotenţa regească” a regelui Ferdinand, care a preferat să se refugieze în „bigotism”, fiind salvat, din punct de vedere „monarhic”, de calităţile, nebănuite, iniţial, de care a dat dovadă regina Maria, confruntată cu lipsa de „capabilitate regească” a soţului său;
4.5.- decăderea în cultul, exagerat, al propriei personalităţi, cult pe care l-a impus inclusiv prin instaurarea unei dictaturi regale, regele Carol al II-lea;
4.6.- vocaţia „înalt-trădătoare” de care a dat dovadă regele Mihai I, de Hohenzollern-Sigmaringen, când, prin lovitura de Stat, prin care l-a înlocuit pe mareşalul Ion Antonescu, conducător, pe atunci, al Statului Român monarhist, care urma să încheie, cu Uniunea Sovietică, un armistiţiu, a înlocuit, de fapt, armistiţiul, în cauză, cu capitularea necondiţionată, a României, faţă de Uniunea Sovietică, în schimbul căreia, regele Mihai I a primit, drept „răsplată”: Ordinul Pobeda (cea mai înaltă distincţie, la acea vreme, în Uniunea Sovietică), oferit de însuşi: generalisimul I.V. Stalin, pentru contribuţia sa, determinantă, la ocuparea, prin capitulare necondiţionată, a României, de către trupele sovietice;
4.7.- aderarea, „înalt-trădătoare”, a fostului monarh al României, Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen, la Declaraţia de la Budapesta, din dată de 16.06.1989, care prevedea autonomizarea Transilvaniei;
4.8.- nerespectarea promisiunii, publice, post-revoluţionare, făcută guvernanţilor români, de atunci (în scopul de a fi lăsat să între în ţară şi să i se acorde cetăţenia română), că nu va formula solicitări de revendicări materiale, în afara celor care îi fuseseră, deja, acordate, la abdicarea sa, din calitatea de ex-rege al Statului Român, monarhist, precum şi de a se abţine de la realizarea unor activităţi subversive, de natură a submina Statul Român republican, post-revoluţionar, pentru a revendica, pentru el, sau pentru urmaşii săi, în calitate de abdicant-regal, reinvestirea ca rege al României;
4.9.- auto-proclamarea sa, când nu mai era rege, ca Mihai I, de România, dar fără a consulta Populaţia Republicii România, prin referendum, dacă acceptă o astfel de „auto-calificare”, precum şi auto-proclamarea înlocuirii ramurii: Sigmaringen, de care aparţinea, în cadrul familiei Hohenzollern, cu asocierea sa la aşa-numita Casă Regală de România, tot fără a consulta Populaţia, statală, a României, dacă este de acord.
5. Având în vedere cele semnalate anterior, solicităm, prin acest comunicat, pe care îl vom transmite, oficial, inclusiv principalelor instituţii de Putere, de Stat, din Republica România, să-şi exercite prerogativele, dar şi îndatoririle oficiale, cu care sunt investite, pentru a stopa, în mod ferm, batjocura la care este supusă Republica România, ca Stat suveran, independent, de drept şi democratic, de către: o minoritate populaţională, neavenită, dar şi nevrednică, care acuză, de corupţie, actuală clasa politico-partidica (acuzaţie pe care o împărtăşim şi noi), dar care se auto-exclude, de la respectivă acuzaţie, că şi când partidele politice, importante, care au susţinut, respectiv care susţin, încă, revenirea României la Statul-monarhist (exemplu: Partidul Naţional Ţărănesc, Creştin-Democrat), n-ar fi fost, de asemenea, implicate, inclusiv prin modul în care au guvernat Statul Român (în cazul în care s-au aflat la guvernare, sau s-au aflat în componentă unor alianţe politice de guvernare), în practicarea înaltei corupţii, la nivel de guvernare, în România, contribuind, astfel, în mod determinant, la instalarea actualei crize societale, pe care o apreciem că fiind cea mai gravă şi periculoasă, din istoria Statului Român, post-revoluţionar.
6. Având în vedere îndemnul ca demonstranţii care vor participa la marşul pro-monarhist, menţionat anterior, să arboreze, în timpul marşului, drapelele fostului Stat Român monarhist, atragem atenţia că această acţiune are o dimensiune subversivă mult mai largă, decât cea efectiv pro-monarhistă, deoarece acceptarea desfăşurării, oficiale, a acestui mod de protest, va legitima, prin crearea unui precedent (acceptat, probabil, complicitar-subversiv, de către cei care au aprobat desfăşurarea respectivului marş), care va putea fi, ulterior, invocat şi de reprezentanţii-iredentişti ai Etniei-conlocuitoare Hungariene, pentru a proceda, într-un mod similar, în cadrul demonstraţiilor pe care le vor organiza, în România (arborând drapelul Statului Hungarian, respectiv drapelul fostului Ţinut Secuiesc, revendicat a deveni autonom, în condiţiile în care este populat, majoritar, de etnici-iredentişti hungarieni). Semnalăm, în acest context, că în condiţiile în care etnicii-secui, autentici, nu mai există (conform rezultatelor ultimelor două recensăminte statale, realizate în anii 2002, respectiv 2011), într-un număr minim, necesar aprobării, oficiale, a unei asemenea revendicări, situaţia, în cauza, pune în evidenţă faptul că nu doar Etnia-conlocuitoare Hungariana, ci şi, în primul rînd: Etnia-principala Română, precum şi alte Etnii-conlocuitoare (exemple: Etnia-conlocuitoare Ţigănească, respectiv Etnia-conlocuitoare Germană şi până la Etnia-conlocuitoare Italiană – ultima Etnie-conlocuitoare menţionată nominal, oficial, că Etnie-conlocuitoare, în cadrul recensământului din 2011), restul Etniilor-conlocuitoare fiind menţionate, nenominal (între care şi aşa-numită: Etnie Secuiască, care, însă, nu îndeplineşte condiţiile de a fi recunoscută, oficial, că: Etnie-conlocuitoare), sub denumirea: Alte Etnii, însumând, împreună: 0.14% din totalul Populaţiei statale a României), pot revendică dreptul de a-şi asumă, că şi Etnia-conlocuitoare Hungariana, autonomizarea Ţinutului Secuiesc, dar în folosul lor.
7. În cazul în care instituţiile abilitate ale Statului Român nu se vor dovedi interesate, sau capabile, de a stopa batjocura la care este supusă Republica România, precum şi marea majoritate, republicană, a Populaţiei statale a României (în modurile exemplificate anterior), facem cunoscut, public, că Grupul Constituţional „Timişoara” (GCT) îşi va radicaliza, la rândul său (în calitate de garant organizaţional, auto-declarat, al apărării şi promovării idealurilor RRD-1989), acţiunile de protest public, pentru a contracara, inclusiv în acest mod, incapacitatea, sau (în funcţie de caz) complicitatea, „înalt-trădătoare”, a instituţiilor de Stat a căror datorie este de a asigura ordinea de drept şi de fapt, constituţională, în Republica România.
