A-nceput Țara să miște
Și românii ies în stradă.
Chiar de-s numai niște ”niște”,
Mulți ”anume” or să cadă…
Se dezmeticește Țara
După anestezia lungă,
”Unii” iar vor pune gheara,
”Alții” iar vor pune-n pungă…
A fost țara mea sedată
Când prin țevi de pe șenile
I-a fost carnea injectată
Ani și ani de-amare zile.
Dar e Țara-n retrezire
Şi românii rânduri-rânduri
Într-un cuget și-o simțire
Par a nu mai sta pe gânduri.
Vin și eu cu Țara-n glasu-mi
Printre voi cu pasul mare
Chiar de pare prea mic pasu-mi
Fiind doar un ”oarecare”.
Dacă toată Țara vine
Milioane să se-nsume,
Din ”oricare și ”oricine”,
Vom fi ”cineva”… cu nume!
Lasă un răspuns