Ponta pare tot mai mult un copil de școală specială care tocmai a dat iama în pușculița „familiei”, poporul român, care l-a adoptat cu bună credință! Întreg comportamentul lui pare oarecum „întârziat”, iar faptul că vicepreședintele SUA s-a grăbit să solicite o discuție pe firul roșu cu președintele României, la câteva ore după încheierea întrevederii cu premierul Ponta, ar trebui să ne ridice câteva semne de întrebare. Să-l fi sunat oare pe Traian Băsescu să-i confirme că, într-adevăr, Victor Ponta este un reprezentant oficial al Statului Român ori pentru a-i garanta „seriozitatea” proiectelor pe care acesta le-a avansat fără nici un mandat?!
Și totuși, simpla lăfăială turistică pe la unchiul Sam, cu o poză oficială și o mașină de însoțire de la Chevron, nu i-a fost suficientă premierului plagiator! Drept urmare, chiar dacă nu avea nici un mandat, și nici nu a informat Parlamentul despre intențiile sale, „Pepelea” s-a dus să efectueze și o „tragere” financiară de la Banca Mondială. Iar aidoma unui mojic scăpat de la troaca din cotețul de chirpici la strachinele de lux ale guvernării, „Viorel” s-a înfipt cu lăcomie în tot ce a găsit. Și a luat dintr-o dată mai mult decât vechii guvernanți în două-trei mandate! Și ‘geaba ne liniștește el acum că vom plăti acest împrumut abia peste 18 ani! Pentru că țara e înrobită și acum, și așa va fi și peste un an, cinci sau peste două decenii.
Pesemne, cei de la Banca Mondială i-ar fi dat împrumutul chiar și cu o scadență de 30 de ani. Adică, exact cât le trebuie „investitorilor” să exploateze tot ce se găsește prin pământurile noastre. Dar, o asemenea „scadență” chiar ar fi bătut la ochi! Așa că Ponta a fost „răsplătit” cu scadență de „numai” 18 ani, „investitorii” garantându-și astfel prezența în România pentru cel puțin 18 ani (iar copii născuți în anii de guvernare ai prim-plagiatorului vor afla ei la majorat ce îi așteaptă!).
Întrebarea e: cum a „garantat” premierul, fără a avea un mandat, acest nou împrumut? Pentru că planurile lobiste nu se amestecă. Ce a făcut și ce a promis unchiului Sam, și trebui ca a promis destule de vreme ce zâmbetul investitorilor de la „Chevron” s-a întins dintr-o dată (companie pentru care Ponta s-a angajat și ca lobbist, și ca bodyguard, și ca expropiator!) e una. Dar, pentru banii primiți sub perdeluța Băncii Mondiale trebuie să fi depus la înaltele porți și alte angajamente!
Or, este probabil ca în acest moment să nu fim doar o colonie pusă la picioarele „Chevron” -ului… Deja, ar trebui să ne așteptăm ca și alte resurse să fi fost împărțite „geostrategic” de către Victor Viorel Ponta. Împărțite, reîmpărțite sau reconfirmate ca procente. „Chevron” va primi pesemne gaze de șist la o cotă de miniredevență (iar FMI va trece cu vederea eșecul privatizărilor din România socialistului Ponta), Austria și alți beneficiari de prin Europa rămân cu petrolul la aceleași cote de redevență (iar Banca Mondială ne mai păstrează ceva mărunțiș și pentru alte „deficite”).
Și este o infracțiune faptul că Ponta a exercitat în numele țării, fără nici un mandat de la Parlament, optiunea de tragere a sumei de 700 milioane de euro de la Banca Mondială. Căci, fară a avea un mandat scris (și ce se mai bătea mai agârț pentru o scrisoare semnată și parafată de către Parlament!) se cam cheamă devalizare și înșelăciune. Și ar fi luat în mod cert toți banii puși la dispoziție de Banca Mondială (care i-a dat cu atâta ușurință doar în perspectiva nerevizuirii redevențelor în 2014, anul reînnoirii marilor contracte prin care ne-a fost FURAT petrolul), dar l-or fi tras de ureche cei de acolo să mai lase câte ceva și pentru vreo nefericire economică ori vreun dezastru „natural” care ar putea veni peste noi.
Iar Ponta chiar este convins de genialitatea sa! Și abia mai încape în burtierea televiziunilor pesediste de cât se laudă. De inspirația sa de a fi găsit „cea mai ieftină cale de finanțare a deficitului bugetar” (dar de când refinanțarea unui deficit rezolvă… deficitul?!). Dar nu se întreabă ce vor face următorii guvernanți cu restul de 17 deficite bugetare anuale rămase?! Și atât de fericit e de faptul că a pus mâna pe bani că a uitat să întrebe la ce dobândă?! Nu aia în procente, „cea mai mică”, cum a înțeles el, ci partea achitată ca lobby și protecție pentru companiile străine. Cele care, în spatele afacerilor, garantează de fapt distracția lui de a se juca cu pixul prin actele guvernării.
Lasă un răspuns