Contrabandist măreţ de diAmante/ Şi de ţigări, cu nespălate mîini,/ Nu-l rog să uite veşnic de bacante, Vreau doar să-şi pună botniţă… la cîini.
Pe dînsul mai ţinîndu-se în minte,/ Crezînd că-i Unicul fără stăpîni,/ Nu dau un ban pe el, dar vreau fierbinte/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini.
Afemeiat şi-mbărbătat la culme,/ Un divorţat notoriu la români,/ Nu mi-este drag, dar încă îi pot spune:/ „Gabare, puneţi botniţă… la cîini!”
Că turbă ne-ncetat, şi zi, şi noapte/ Bipezii de ogari, flămînzi şi spîni./ Şi-ar fi evropeneşte pîn-la moarte/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini!
De-l critic sar imediat strigoii/ Cu ochii-nguşti şi fluier de la stîni./ Chiar dacă s-a-nfrăţit cu toţi ciocoii,/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini!
Ei peste tot prostia şi-o deşartă,/ Ai vrea să zbori şi să nu-i mai îngîni,/ Şi-n guvernarea lui, cea pururi dreaptă,/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini!
Nu vrem salarii mari, promise-n ceaţă,/ Nici să fim slugi la mafioţi hapsîni./ Vrem doar atît: de mîine dimineaţă/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini!
Nu ne putem plimba pe strada vieţii,/ Că sar mîncăii lui, muşcînd de mîini./ În statu-n care zei sunt precupeţii/ Gabar să-şi pună botniţă… la cîini!
Şi ducă-se spre sora lor–Pustia,/ Mătăhăind din cozi, dulăi păgîni!/ Doar să ne lase-n pace, şi „Mesia”/ Gabar să-şi pună botniţă…la cîini!
1 Responses to Manifest în versuri: Gabar să-şi pună botniţă!