Încă o problemă pentru Pilat din Pont(a): Titus cel hoţ…

Primul în eşalonul Plagiatorilor de Scrieri Doctorale a fost chiar el, nimeni altul decât prim-„dottore”, urmat la scurt timp de prietenul de la Marile Promisiuni, Dan Ştevie Şova… Că vorba aceea, prietenii în plagiate şi diplome inventate se măsoară, nu?! Acum, în cercul select al compilatorilor, a apărut şi un auto-„dottore”, ăsta pesemne e mai mult „amic” decât prieten cu Ponta aşa că a trebuit să se copieze pe sine (!), dovedind, dacă mai era nevoie, că echipa socialiştilor scoasă la zdrobit ţara din temelii, a fost compusă din făcători de titluri şi diplome. Adică, personaje uşor şantajabile (iar dacă prim-plagiatorul şi-a găsit „naşul” în persoana şefului statului, ceilalţi, fireşte, coborând pe ierarhie, au fost „defectaţi” de către alţi păpuşari „jucători”!

Şi atât de repede s-au trezit respectivi urcaţi ca scoafa din porcar în copac, că nici măcar nu au realizat ce şenile de santajare au lăsat prin filele dosarelor „de cadre” de la Executiv. Ba, atât de răspândit se dovedeşte a fi compilatul în guvernul prim-plagiatorului, că n-ar fi de mirare să ne trezim că mulţi s-au plagiat şi între ei! Şi nu doar la nivelul aroganţei…

Dar, poate mai (ne)surprinzător este faptul că numitorul comun al acestor plagiatori este acelaşi blogerist N0049 Jilava. Că ex-deţinutul a primit sarcină de îndrumător pentru generaţia „plagi” ori că singur s-a pus la împarţit troaca furtului intelectual la mai mulţi „discipoli”, pentru a avea un as în mânecă peste ani (ştiind din proprie experienţă că „ucenicul” îi dă, în cele din urmă, pe la spate mentorului) nu este prea clar. Dar parcă prea e un făcut că singurul îndrumător şi scriitor de prefaţe pentru lucrările celor desconspiraţi, de la Ponta la Corlăţan, este Adrian Năstase!

De aceea, este posibil ca recenta desconspirare a noului plagiator PSD, în persoana ministrului de externe, Catastrofă Corlăţeanu, zis şi Titus (sau vicerversa, oricum nu contează!), prin fapta de a se fi autoplagiat într-un narcisim de semidoct socialist, chiar în vremea în care se tot discută şi se amână îndepărtarea lui Adrian Năstase de la ultima lui sinecură, avocaţiunea, din cauza apostilei de Jilava, să nu fie chiar întâmplătoare… Pentru că, deşi premierul celulelor (care a vrut să transforme ţara într-o mare celulă, dar a ajuns el într-una!) ar fi trebuit exclus automat din barou, a rămas totuşi subiect tabu pentru comisia de excludere. Or, Titus-hoţomanul poate fi o piesă de sacrificiu. Un pion suprimat, nu pentru gafele sale diplomatice, ci pentru a se da un semnal cui trebuie (întâmplător poate cel ce are chiar decizia neexcluderii lui Năstase).

Aşadar, încă un membru al guvernului de infractori (dovediţi, iată, cel puţin în culpa didactică) a fost prins cu râtul în troacă. Vorbind însă de „autoplagiat”, putem conchide că Titus nu a făcut-o fapta din culpă, precum Pilat din Pont(a), ci şi-a exprimat narcismul presat pentru a-şi asigura CV-ul pentru marea reprezentare ce avea să-i fie încredinţată.

Este motivul pentru care „opera” supusă „sodomizării” de autoplagiere, deşi a apărut în 2011, a fost repusă pe tapet, cu titlul schimbat (sau, mai bine spus, doar cu titlul schimbat!) un an mai târziu. Problema e că dacă Pilatul s-a spălat pe mâini, punctând sec că nu a beneficiat de nici un leu de pe urma infracţiunii sale (intelectuale), la Titus lucrurile sunt mai complicate, el obţinând un salariu consistent după completarea dosarului cu piatra de moară a autoplagiatului. Cu toate acestea, nu o sa-l vedem pe Titus ascunzându-şi vreodată faţa de ruşine în căuşul palmelor de care s-a folosit în procesul (neautoplagiat!) de pupincurism, săvârşit cu abnegaţie la vremea desconspirării furturilor (intelectuale) ale prim-plagiatorului, când lătra în gura mare că „subiectul plagiatului lui Ponta a fost un atac direcţionat de Băsescu”! Şi nici nu o să se arate dispus să renunţe, nu la titlul ştiinţific căpătat (precum Ponta care a zis-o dar a desfiinţat comisii numai să nu fie pus în situaţia de a o face!), ci la banii care i-au revenit ilegal de pe urma autoplagiatului. De altfel, Titus Catastrofă s-a şi grăbit să avertizeze că lui îi trebuiau doar 60 de puncte la dosarul de conferenţiar, or el a avut 75,27. Ghici dară unde este diferenţa nefolositoare?!

Oricum, motto-ul pus de Corlăţean acuzaţiile care i se aduc poate fi „călăuzitor” pentru o întreagă generaţie: „M-am folosit de propria mea muncă!”. Şi atât de bine a făcut-o că, exceptând autoplagiatul, Sandra Brown Corlăţean a reuşit să publice trei cărţi în decurs de numai două luni, lansând două „opere” în aceeaşi zi, iar pe cea de a treia, ca „Omagiu”, chiar în luna în care a fost instalat cabinetul Ponta.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*