Începând cu anul 1938, odată cu instaurarea în România a dictaturii personale a regelui Carol al II-lea de Hohenzollern (el însuşi mare maestru în masoneria română), a început şi la noi un proces de consolidare a puterii masoneriei, condusă de un grup de evrei. Acest fapt s-a produs după ce anterior, cu un an înainte, masoneria fusese condamnată atât prin Hotărârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (în vigoare şi astăzi), cât şi în Parlament prin glasul unor politicieni curajoşi precum Corneliu Zelea Codreanu.
Putem remarca după această dată o prigoană a creştinilor fără precedent şi o deteriorare foarte gravă a politicii şi regimului democratic în România. Se poate vorbi astfel despre ascensiunea partizanilor comunismului/socialismului (masoneriei roşii, atee) cu sprijinul masiv sovietic (şi al unor evrei sau cetăţeni de altă etnie, formând Securitatea) şi mai târziu, despre ascensiunea adepţilor capitalismului corporatist (masoneriei negre sau de rit scoţian, permisivă faţă de religie). Astfel, am avut parte de o primă etapă pregătitoare, cea a regimului comunist între anii 1946-1989 (care a produs mutaţii importante la nivelul gândirii şi mentalităţilor, dar şi o sărăcie generalizată şi deprimantă) şi o alta de ,,tranziţie spre capitalism” din 1989 până în prezent, care a fost şi este dureroasă, frustrantă şi deturnată spre o dictatură mondială.
Dacă analizăm cu atenţie scena politică din România şi evenimentele social-politice, economice şi culturale, chiar şi sfera spiritualităţii, observăm că politica a devenit realmente ceea ce n-ar trebui să fie, adică o artă a compromisului, a promisiunilor fără acoperire, a minciunii, a ipocriziei şi neseriozităţii. Foarte puţini politicieni au arătat într-adevăr că le pasă de români şi de soarta poporului român. Şi nu întâmplător, participarea la vot a scăzut treptat şi constant iar sondajele au scos în evidenţă lipsa de încredere a românilor în clasa politică, în timp ce Biserica şi Armata au fost şi sunt instituţiile lor preferate.
S-a scris mereu despre faptul că politicienii s-au folosit de funcţiile publice pentru a se îmbogăţi. Dar în ciuda acestui fapt, acei politicieni care au făcut diverse compromisuri şi-au văzut liniştiţi de treburile lor, protejaţi fiind de oligarhia creată şi de imunitatea parlamentară. Ei au fost şi sunt în solda unor mari afacerişti şi persoane din oculta mondială şi locală. Justiţia a fost în mare parte cumpărată şi ea, devreme ce nu am avut şi nu avem decât cazuri cu totul izolate şi nesemnificative privind condamnarea unor politicieni sau afacerişti. Cum s-a spus adeseori, avem desigur corupţie dar nu avem corupţi.
După lovitura de stat din decembrie 1989, când masoneria a organizat minuţios totul şi a creat aparenţele unei revoluţii spontane, nu este deloc întâmplător că prima lege care s-a adoptat a fost liberalizarea avorturilor. Abia astăzi realizăm ce a însemnat pentru România adoptarea unei astfel de legi care permitea uciderea în mod legal a copiilor nenăscuţi. Aceste crime au cântărit mult pentru soarta poporului român, care se recunoaşte în proporţie de peste 80% ortodox. Ori Biserica a condamnat întotdeauna acest cumplit păcat. Iar catastrofele naturale şi greutăţile prin care am trecut şi trecem, nu sunt decât rezultatul politicii iresponsabile a unor conducători vânduţi masoneriei, care au uitat de interesul general şi de moralitatea creştină.
Mai recent, a început în forţă şi această invazie a microcipurilor, mergând deja în România până la adoptarea implantului cu biocip din raţiuni medicale. Nu este nici de astă dată întâmplător că suntem ţara care adoptă în premieră introducerea microcipurilor în varianta completă şi fără niciun amendament, expunând informaţiile digitale ale românilor unor străini şi ştiind că nu există siguranţa că vor putea fi protejate pe deplin vreodată!
Ar mai trebui făcută precizarea că la noi şi în întreaga lume de altfel, masoneria este mult prea puţin cunoscută publicului larg şi rareori transpare în mass-media vreun comentariu la adresa ei. După cum se ştie, acest imens conglomerat de organizaţii internaţionale şi locale (tot felul de loji masonice, fundaţii şi asociaţii), este prezent în toată lumea ca stat în stat, ca societate de utilitate publică deoarece printre altele se ocupă şi de… acţiuni caritabile. Însă oare câţi oameni conştientizează faptul că este vorba de o organizaţie mai periculoasă şi mai puternică decât însăşi mafia, că este profund anticreştină şi subversivă atentând la siguranţa şi independenţa fiecărui stat de pe glob? Oare câţi îşi dau seama de implicarea directă a masoneriei prin mass-media în regresul omenirii (deşi ei afirmă contrariul, adică susţinând meritul lor în afirmarea ,,progresului”), în degradarea şi nivelarea valorilor creştine şi naţionale?
Lasă un răspuns