Mai există oare justiţie în România?

Faţă de tot ce se întâmplă în ultima vreme, în una dintre instituţiile fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei – iar noi vrem să trăim măcar cu iluzia că în România contemporană acestea încă nu au murit! – JUSTIŢIA!, sunt tentat să răspund negativ. Nu numai neapărat pentru că doresc să mă refer la o situaţie absolut concretă şi prin care vreau să-mi şi justific acest răspund, ci pentru că ea există ca o tristă, nedemnă şi ruşinoasă realitate.

Şi-acum să trec la subiect. Nu cu prea mult timp în urmă, mai precis în 18 septembrie 2013, Curtea de Apel din Braşov, printr-o hotărâre irevocabilă şi definitivă, s-a pronunţat în cauza dintre Instituţia Prefectului din judeţul Covasna şi Primăria comunei Ozun, din acelaşi judeţ, şi a decis că acea textilă albastră pe care sunt nişte aşa-zise ,,simboluri ale poporului secuiesc” este ILEGALĂ, astfel că toţi acei staşnici propagandişti de doi bani, ce se declară a fi ,,europeni şi democraţi”, din cadrul UDMR, PCM, PPMT, CNS etc, etc, sunt obligaţi să se conformeze şi să respecte legea. Mai precis, textila respectivă şi-o pot aşeza unde doresc; se pot şterge cu ea pe cap şi pe picioare, şi-o pot păstra sub cămaşă, la piept, şi-o pot ridica deasupra propiei case, sau în grădină etc. ,DAR NU PE O INSTITUŢIE OFICIALĂ A STATULUI ROMÂN! Ea, textila respectivă, trebuie urgent dată jos de pe toate aceste instituţii! Iar dispoziţia(legea) este OBLIGATORIE!

Există, ştim cu toţii, acel vechi dicton românesc: ,,unde-i lege, nu-i tocmeală”! Mai este şi cel latin: ,,dura lex, sed lex”(legea e aspră, dar e lege!). Însă mai există şi altul, poate mai vechi, rostit de unul dintre marii învăţaţi ai Antichităţii, Socrate (470-400 î.Hr.): ,,Statele îşi păstrează vigoarea lor şi ajung în cea mai strălucită propăşire, atât timp cât cetăţenii se supun legilor. Atunci când ei nu se mai supun, statul nu mai e bine cârmuit, în familii începe neorânduiala şi în naţiune începe vrajba”!

Asta e, domnilor politicieni şi justiţiabili! Mi se pare că noi ne aflăm cam de mult în această situaţie! Fiindcă atunci când legile nu se mai respectă, când indivizii – indiferent cine sunt ei – nu mai au niciun respect pentru lege şi pentru aplicare ei, nu mai poate fi vorba decât despre faptul că statul român nu este bine cârmuit. Adică, se pare, nici nu mai avem nevoie de instituţia Justiţiei, din moment ce hotărârile irevocabile şi definitive ale instanţelor judecătoreşti nu se mai respectă!

Credeţi cumva că hotărârea Curţii de Apel din Braşov, privitoare la aşa-zisul ,,steag al poporului secui” va fi pusă vreodată în aplicare? Fiţi siguri că aşa ceva nu se va întâmpla! Şi asta chiar dacă textila respectivă nu poate fi un steag, respectiv un simbol al unui popor, nu pentru că am avea noi ceva cu ea – cu textila! -, ci pentru că nu a existat şi nici nu există un ,,popor secui”, pentru ca acesta să aibă insemne şi simboluri naţionale. Secuii nu au putut fi niciodată mai mult decât  un grup etnic, rătăcit pe aceste meleaguri, pe care acum şi le pretind – şi fac acest lucru bazându-se pe prostia şi toleranţa românească, îndemnaţi fiind desigur îndemnaţi de extremiştii  din organizaţiile etnice mai sus enumerate! – că le sunt…patrie! Iar dacă afirm cu atâta siguranţă că hotărârea respectivă nu va fi pusă niciodată în aplicare mă bazez pe o altă dovadă ce nu poate fi ignorată şi nici contestată de nimeni. Este vorba despre DECIZIA nr.2690/R a Curţii de Apel din Târgu Mureş, dată în şedinţa publică din 25 septembrie 2012 – mai bine de un an! – prin care ,,admite cererea formulată de reclamantul Şandru Ilie (…) în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Harghita, ANULEAZĂ H.C.J. nr.269 din 26.11.2009. IREVOCABILĂ”. Este vorba de anularea acelei hotărâri a Consiliului Judeţean Harghita prin care ,,drapelul secuiesc” a fost adoptat şi drapel al judeţului Harghita. Este deci o hotârâre IREVOCABILĂ, în urma căreia respectiva textilă trebuia luată de pe toate instituţiile publice ale statului român din judeţul Harghita. Nici pomeneală! Ea se găseşte şi acum acolo unde s-a aflat cu un an în urmă, toată lumea se face că plouă, prefectul ori nu vrea, ori nu este capabil să ia măsura ce se impune, ca repezentant al statului român, iar Victor Ponta, când a participat la Congresul UDMR de la Miercurea Ciuc, a declarat, cu nonşalanţă, că lui îi plece drapelul secuiesc şi este chiar frumos. Dar oare respectul pentru lege nu i-o fi plăcând domnului Ponta, aşa cât e el de prim-ministru? Ba, aş zice chiar de aceea ar trebui să-i placă  mai mult, fiindcă altfel el, ca şef al Guvernului României nu are niciun respect pentru o hotărâre irevocabilă a unei instanţe de judecată a statului român. Şi-atunci, ce să mai creadă omul de rând? Care se întreabă, probabil, prostit: când şi pentru cine se aplică legile? Când şi pentru cine nu se aplică legile? Vorba lui nenea Iancu: trădare să fie, dar să ştim şi noi…

Şi-atunci încă o dată sunt nevoit să întreb: mai există Justiţie în România?