Crimele împotriva umanității nu se prescriu! (I)

În punctul numit Suscut, din raza localității Cămărașu (Cluj), în apropiere de Sărmașu-Mureș, existau două gropi comune. În ele se aflau un total de 126 de cadavre, dintre care 31 de bărbați adulți, 52 de femei adulte și 43 de copii până la vârsta de 15 ani. Toate victimele erau din localitatea Sărmașu-Mureș. În februarie 1945, o comisie medico-legală a procedat la deshumarea cadavrelor. Concluzia? Moarte violentă prin împușcare, iar în cazul multor copii, moarte violentă prin asfixiere, aceștia fiind îngropați de vii. Vinovații?…

*

O necesară introducere

Trecerea României de partea forțelor Națiunilor Unite, după 23 august 1944, a determinat armatele germane și maghiare să treacă la o puternică ofensivă contra României pătrunzând în Câmpia Transilvaniei pe o adâncime de circa 30-60 de km, peste linia de frontieră impusă prin Diktatul de la Viena. Unități ale armatei și jandarmeriei maghiare au ocupat localitățile Sărmașu și Luduș situate în apropierea frontierei, care făceau atunci parte din județul Cluj-Turda. În localitatea Sărmașu existau la acea vreme 142 de evrei, iar în Luduș 575, localitățile fiind și centre de plasă. Pe data de 5 septembrie 1944, localitatea Sărmașu, din actualul județ Mureș, a fost ocupată de trupele maghiare, iar două zile mai târziu a avut loc o consfătuire secretă care s-a ținut în localitate, la locuința farmacistului Varga Iuliu. Au luat parte Biro Jozef, ofițer în rezervă – instalat de autoritățile militare în funcția de prim-pretor al plășii Sărmașu – Betegy Sandor, Wakszman Karoly și Wakszman Elemer (tată și fiu), Bethlen Daniel, Kemeny Bela, Maitelely Istvan, Gall Jozsef, mari proprietari din zona respectivă. Pe data de 8 septembrie 1944, a fost declanșată acțiunea de arestare și internare a tuturor evreilor din localitatea Sărmașu, într-un lagăr improvizat pe teritoriul localității, iar pe 16 septembrie 1944, cpt. Lancz Laszlo, care se afla în localitatea Sărmășel, la trei kilometri de Sărmașu, a transmis telefonic la compania de jandarmi din Sărmașu ordinul de a se trece la executarea evreilor. Ordinul a fost recepționat de către telefonista Elisabeta Păcală, de la oficiul telefonic Sărmașu, care după eliberarea localității, a făcut cunoscut acest fapt Comisiei de anchetă. În aceeasi zi, de dimineață – 16 septembrie 1944 – 20 de evrei apți de muncă au fost duși de jandarmii maghiari la hotarul localității Cămărașu, pe dealul numit Suscut, unde au fost obligați să sape două gropi mari și adânci. În după-amiaza zilei respective, cei 126 de evrei aflați în lagărul improvizat din Sărmașu, au fost îmbarcați în care cu tracțiune animală și duși la locul numit Suscut, iar în noaptea de 16/17 septembrie, au fost executați de jandarmii și militarii maghiari. Corpurile lor au fost apoi îngropate în cele două gropi comune săpate dimineața.

Indiferent de timp și loc, crima nu se prescrie

Aceleași trupe de ocupație maghiare, au mai săvârșit un masacru și la Luduș, după ce au ajuns în această localitate începând încă din seara zilei de 5 septembrie 1944. Pe baza cercetărilor ulterioare, s-a putut stabili că între 5-13 septembrie, acestea au împușcat alți 13 evrei, ale căror corpuri au putut fi identificate după eliberarea localității. Cei asasinați la Luduș, au fost Polac Mihai, Polac Vilma și fiicele lor, Rozalia și Maria, Gluck Iosif și fiica lui Rozalia, Fred Mauriciu și Fred Ghizela. Surorile Haller Sarolta, Haller Fani și Haller Rozalia, împreună cu Maria Kopstein și Izrael Adelca au fost împușcate în pivnița locuinței familiei Haller, după ce au fost siluite. Două dintre aceste victime au fost asasinate în urma unui denunț facut de Bartha Elisabeta din Luduș care, după eliberarea localității de către trupele române, a fost condamnata la 5 ani de închisoare. Cercetările împotriva celor vinovați de masacrul de la Sărmașu și Luduș, dar și în cazul altor masacre comise de trupele de ocupatie maghiare pe teritoriul Transilvaniei, au fost începute în cursul anului 1945 și finalizate în 1946. În același an, 1946, ancheta în cazul masacrului de la Sărmaș fiind finalizată, Tribunalul Poporului din Cluj a anunțat următoarele sentințe: cpt. Lancz Laszlo, lt. Vecsey, slt. Halasz, slt. Fekete, plt.maj. Szabo, plt. Horvath Istvan și plt. Polgar au fost condamnați la moarte prin împușcare, iar soldatul de jandarmi Panczel Janos, participant la masacru, a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Cetățeanul Soos Istvan din localitatea Sărmașu, membru al gărzii civile maghiare, unul dintre paznicii lagărului a fost condamnat la cinci ani temniță grea. Tribunalul Poporului din Cluj a mai judecat și condamnat în cursul anului 1946, un număr de 199 de persoane, dintre care 27 din județul Mureș. Dacă identitatea celor vinovați, precum și gradul lor de vinovăție s-a putut stabili, totuși numai o parte dintre ei au putut fi arestați. În condițiile create de sfârșitul războiului cea mai mare parte dintre aceștia s-au sustras arestării, reușind să-și piardă urma în lumea largă. Dar poate că n-au reușit să se sustragă din fața propriei lor conștiințe, la a cărei judecată, mai devreme sau mai târziu, au ajuns. A se vedea, spre exemplu, cazul farmacistului Iuliu Varga și al soției sale Ecaterina, ambii din Sărmaș, care s-au sinucis pe data de 5 noiembrie 1944 sau al altui autor moral, locuitorul Kiss Pavel din Sărmaș, care s-a spânzurat în timpul cercetarilor. Peste mai bine de jumatate de veac, aceeași soartă o va avea și criminalul de război Wass Albert, cel care la o vârstă înaintată, urmărit fiind probabil de coșmarurile tinereții sale încărcate, s-a sinucis.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*