File de jurnal: „27 august 1981”

Azi dimineață ne-am sculat cam târziu. N-am mai avut timp să mâncăm. Ne-am dus repede la Biblioteca Academiei și am găsit  cărțile de care Bran al meu avea nevoie pentru ca să-și completeze documnetația pentru cartea sa dedicată lui Mihail Kogălniceanu. Eu am întors la Sala Palatului. Pe drum, am mers cu Domnul Magheran de la Academie. Ne cunoșteam de la diverse simpozioane la care participasem în anii trecuți. S-a plâns în legătură cu publicațiile. S-a lăudat că i-a apărut o carte de istorie pentru copii la  Editura ,,Ion Creangă”. Halal mândrie de cercetător ! Mi-a povestit că într-o vreme Domnul Ștefan Pascu era foarte rău privit. Se pare că a fost și la închisoare. Ajunsese un simplu bibliotecar. În aceeași vreme, un alt mare cărturar al Clujului, Domnul Prof. Univ. Dr. I. I. Russu, la o oră de lingvistică de la Universitate, după ce a demonstrat nu știu ce teorie lingvistică, a afirmat : ,,Acest lucru l-a spus și tovarășul Stalin, cel mai mare lingvist din lume !” A doua zi a primit transferul la o  școală generală dintr-o comună oarecare. La un alt curs, de pomicultură, un profesor, după ce a vorbit despre un anumit soi de prune, a spus: ,,Acest soi de prune crește și în Uniunea Sovietică, însă prunele sunt mult mai mari!” Această politizare a plăcut mult și profesorul respectiv a fost avansat.

Am ajuns la Sala Palatului. Mi s-a dat ecuson să-l pun pe piept. Pe ecuson scria numele meu, țara și satul. Mai fusesem o dată la Sala Palatului și atunci mi s-a părut a fi imensă. De data aceasta era atâta lume, încât sala mi s-a părut mică și neîncăpătoare. Pe lângă sutele de participanți din țară și și din străinătate, erau și multe ,,echipe de șoc”, adică grupuri de oameni din diferite instituții, aduse pentru a umple sala, a supraveghea și a interveni în caz de nevoie. Am avut un loc bun, pe rândul 9 din standul G. Vizibilitatea a fost perfectă. Alături de mine a fost o doamnă de la Institutul de Filozofie. Până la începutul lucrărilor, am discutat cu dânsa câte toate. Printre altele, am întrebat-o dacă nu cumva institutul dânsei n-are în proiect să scoată un volum privind evoluția cugetării românești. Mi-a spus că acesta este un vechi proiect al institutului, dar, practic, irealizabil, din cauza lipsei de cadre. Pe cont propriu nu se angajează nimeni la realizarea unuei asemenea lucrări(…). A rămas surprinsă, când i-am vorbit de cursul de Istoria Filozofiei al lui Eufrosin Poteca, pe care-l descoperisem recent și mi-a spus că ar putea foarte bine să facă parte din volumul în discuție(…). La lucrările ședinței de deschidere, din prezidiul juriului a făcut parte Doamna Elena Ceaușescu, academicianul Mihoc și în rest numai străini. Doamna Ceaușescu a vorbit surprinzător de bine. O dicție corectă, echilibrată, o cuvântare bine gândită, au făcut ca să-i câștige vorbitoarei stima auditoriului. Câteva puncte de reper aș putea preciza din cuvântarea dumneaei: rolul științei și tehnicii în întărirea legăturilor de pace și colaborare dintre popoare, realizări românești de prestigiu din domeniul științei și tehnicii, rolul științei și tehnicii în lupta pentru dezarmare. A vorbit apoi un rus, președintele Asociației Internaționale a Istoricilor Științei și Tehnicii. S-a axat, în mare, cam pe aceleași teme.

După aceste cuvântări de deschidere a urmat o pauză de o jumătate de oră, după care a început un spectacol de gală. Dansurile ansamblului de balet al Teatrului ,,Fantasio” din Constanța pe muzica lui George Enescu (Rapsodia I-a) au fost ca un vis tulburător. O ritmicitate perfectă, sincronizarea mișcărilor cu muzica ireproșabilă, costumația, vioiciunea și tinerețea dansatorilor au oferit spectatorilor adevărate momente de euforie. Nicolae Herlea a fost, ca întotdeauna, la înălțime. Vocea sa baritonală, când cutremura sala cu rostogoliri de avalanșă, când o vrăjea cu șoapta și cu gestul. A cântat ,,Revedere” de A. Eliade, pe versurile lui Mihai Eminescu și o arie din ,,Bărbierul din Sevilla” a lui Rossini. Mi-a plăcut prezența corului Ansamblului ,,Doina” al Armatei. Cu seriozitatea unor voci de înaltă ținută artistică, selecțiunile din Oratoriul ,,Tudor Vladimirescu” a lui Gheorghe Dumitrescu au strecurat în sufletele tuturor accente de meditație și admirație față de trecutul glorios de luptă al neamului nostru. Nu mi-a plăcut, ca om, Sergiu Eremia, solistul corului. Făcând sforțări aproape peste puterile sale, mic de statură, cu ochi bulbucați, părea mai degrabă un broscoi, care știa să cânte minunat. Surpriaza zilei a fost Liliana Ciulei. Câștigătoarea unor concursuri internaționale de prestigiu, îmbrăcată în rochie albă, frumoasă și cuminte, când a umplut sala de acordurile ,,Baladei” lui Ciprian Porumbescu, ne-a vrăjit. Părea o nimfă din alte sfere, care ne picura în suflete o picătură de mană cerească. Interesante au fost și dansurile colectivului de balet al Operei Române. De o înaltă ținută artistică au fost însă piesele ,,Țară dragă” de M. Constantin, ,,Fluierașe și buciume” de N. Moldovan și ,,Cântec și joc” de Dan Goia și Gheorghe Danga, interpretate de Corul ,,Madrigal”. Au urmat câteva numere ale orchestrelor de muzică populară ,,Doina” al Armatei, ,,Rapsodia Română”, ,,Plaiul Românesc” și ,,Hora Bucureștiului”, în timpul cărora Dumitru Zamfir și alți interpreți de prestigiu au arătat frumusețea cântecului românesc, posibilitățile de expresie muzicală ale poporului nostru. Dansurile ansamblurilor ,,Doina”, ,,Rapsodia Română”, ,,Balada”, ,,Hora Bucureștiului”, ,,Ciuleandra” și ,,Brâul” au adus pe scenă nu numai frumusețea dansului și portului românesc, ci și pe ale celor maghiare și germane.

Spectacolul, în esență, a îmbrăcat un caracter de vădită, dar și îndreptățită factură politică. A urmărit, pe de o parte, să scoată în evidență specificul și înaltele valori ale spiritualității românești, iar pe de altă parte, posibilitățile de integrare ale acestora în circuitul culturii universale. În același timp, a adus și ideea înfrățirii dintre naționalitățile conlocuitoare din țara noastră, cât și mesajul păcii și înfrățirii între oameni și popoare. A doua  zi au urmat lucrările congresului pe secțiuni. Regret că la acest congres, dintre preoți nu am participat decât eu și Părintele Dumitru Bălașa de la Drăgășani- Vâlcea!”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*