Trei, Doamne, şi toți trei: regele-păstaie, olteanul cu mintea pe afară şi primăriţa-costumieră…

Regele-păstaie s-a supărat… S-a umflat de-un cot de ofuscare, dar nu putea el să le dea câte una în bot la toţi. Că nu te pui cu şoferii, în general, dar mai ales cu toţi cei 200 de pe transportul public! Că dacă pun ăştia mâna pe manivelă, învârt păstaia până iese mazărea gata blansată. Sau tranşată. El se ia dară de guler doar cu babele. Cu restul lumii, dă bir cu fugiţii cu placa pe val şi îşi trimite maimuţele de gardă să-i coafeze cu frizuri de fotbalişti pe „recalcitranţi”.

Or, cum să înghită regele-păstaie bobul de nesupunere al şoferilor regiei locale de transport când aceştia au intrat în grevă şi l-au sfidat chiar în „cetatea” lui?! O neleguire pentru care, dacă mai era în sezonul lui de „rege-soare”, le tăia capul, ori, măcar îi arunca în lanţuri doar cu un semn din nasul lui de Nabucodonosor-cotor. Căci, unde s-a mai văzut o asemenea neleguire făcută tocmai lui, cel ce a fost rege peste toţi şi toate, să fie descălecat din domnia lui de litoral de nişte şoferii?!

De aceea, Mazăre a decis, feudal şi frontal, că dacă şoferii mai fac grevă desfiinţează regia (lor) de transport şi bagă firmele (lui) private pe trasee. O „privatizează” fără procedură, că acolo oricum totul e al lui, de o să-l laude şi Victoraş-lămpaş că a reuşit să mai scape PSD-ul guvernamental de o povară bugetară.

Iar zarzăre de Mazăre a tunat din toţi plămânii personajelor pe care le-a întruchipat şi întrupat: „Să iasă pe traseu privaţii!”. Că, deh’, fiind sfârşit de sezon (de litoral, nu de pus mazărea la borcanul pensionarilor; vorba aceea, cât îl mai alegeţi fraţilor?), cluburile au apucat să bage la naftalină celebrele care alegorice. Altminteri, „primarul”, care numai acest rol nu l-a întruchipat până acum din pleiada de butaforii de vară, le-ar fi ordonat el cheleneriţelor, animatoarelor şi striptezelor din haremul lui de nesatisfăcut (politic, desigur!) să iasă pe „traseu”. Nu la centură, ci pe cel al RATC-ului. Iar pentru cine se mai îndoia de megalomania bobului care se crede vrej de mazăre (Constanţa, nu te-ai săturat de leguminoase?!), prin ieşirea lui de fanfaron-„suleymanist”, ordonând, lătrând şi ameninţând pe cei ce au îndrăznit a protesta pe uliţele „cetăţii”, acum ar putea să ia aminte că, la picioarele lui Ovidiu, epigonii nu sunt cu toate minţile la pachet!

Dar, ăsta-i PSD-ul; oricum l-ai lua, tot roşu de înfumurare şi aroganţă e pe la subraţul braţului de ocârmuire. Ăla de pute a activişti reşapaţi. Şi cum să nu se blanseze Mazăre precum racul puşi la fiert după ce a fost înfruntat de nişte şoferii când el a stăpânit, regat după regat, toate fanteziile din imaginaţia sa paranoidă puse în şi pe scena cetăţii lui Ovidiu. Păi, de aia s-a îmbrăcat el ca un bufon cu aere de travestit, de aia s-a fardat, de aia şi-a pus zorzoane muiereşti astă-vară? Dar Mazăre nu e de unul singur în terciul de leguminoase seci al PSD-ului! Dar parcă, nicicând, nu a fost ca acum… De au ajuns bufonii regii PSD-ului.

De aceea, n-a fost de mirare când s-a trezit alt „socialist”, de data aceasta un oltean cu mintea-i ieşită prin căciulă, să-şi lase şi el amprenta de perpetuu activist. Asta după ce a încercat să dărâme un zid, că e mai uşor să demolezi, dar nu i-a ieşit, chit că barosul pe care vroia să-l înfigă în zidul care îi stă lui dimprejur, la Camera maidanezilor (de nu poate să rearanjeze esplanada parlamentului pentru a pune steaguri regionale) era parcă desprins direct din icoana la care se tot închină socialiştii lui nea’ Nelu… Iar mai apoi, „revizorul” Zgonea ne-a dovedit că nu e doar „fudul”. Că, de fapt, e chiar mai mult netod decât fudul, ducându-se în faţa unor copii la început de şcoală să se laude cum el, şi că încă se mai miră de astă minune, oltean din tată în fiu, a ajuns atât de mare.

Şi dacă tot îi prazul cât pârleazul, şi olteanul cât primarul, a prins vorbă de laudă şi treburi de păcală şi olteanca primăriţă. Iar după cum pe vremea unui ministru cam pudic se puneau cerşafuri pe nurii statuii dreptăţii din tribunale, tot aşa şi muică-primăriţa s-a apucat să îmbrace statuile din banul Craiovei. Pentru început un ansamblu cu ruşinea afişată la vedere chiar sub geamul primăriei, chiar spre dânsa, dând de lucru astfel costumierului de la Teatrul Naţional. Care are de acum ca temă îmbrăcarea-încălţarea statuilor pe perioade, culori, dispoziţii și cicluri (!) ale primăriţei.

Acestea sunt „emblemele” PSD-ului: un rege-păstaie (când femeie, când… tot muiere!), Zgonea-„revizorul” (dar nu de teatru, ci de roţi feroviare!) şi Lenuţa-Ol(i)guţa, domniţă de centură… neagră!

Şi cum să nu se manifeste marionetele pe post de bufoni de primă scenă, cum să nu iasă din culisele lor locale, când el, însuşi şeful, Peplea-Lămpaş, se dă în stambă, punând la cale artistice, dar nereuşite, recuperări de mineri (ne)uitaţi prin galerii?!

P.S.:

Şi totuşi, un sfat pentru costumierii-consilieri ai dl. Pepelea-lămpaş: când mai scoate mineri de prin supraterane, daţi-i frate cu un pic de praf pe feţe, coate şi cozoroc de cască. Vorba aceea, Victoraş, fă-te tată că munceşti! Şi nu-i mai bărbieriţi ca de spectacol pe minerii presupus a fi stat în supa proprie şase zile la galerie! Că doar nu s-a dus Pepelea acolo să se pupe cu ei! Sau mai ştii?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*