Oricând este binevenit oricând un recurs la memorie. Ne mai amintim poate de protestul pașnic al studenților și intelectualilor anticomuniști din Piața Universității din iunie 1990, când s-a format o ,,zonă liberă de comunism”, unde timp de câteva săptămâni oamenii de acolo au încercat să sensiblizeze prin apelul lor anticomunist întreaga țară strigând: ,,JOS COMUNISMUL!”. S-a preluat Proclamația de la Timișoara, care avea un punct important: interzicerea accesului foștilor activiști și securiști, colaboratori ai Securității la deținerea unei funcții publice. În Germania reunită s-a reușit acest lucru, la noi însă nu.
Ne putem aminti de toate mineriadele cu comandă politică de atunci, care au consolidat regimul lui Ion Iliescu (prima a alungat definitiv studențimea din Piața Universității și a devastat sediile partidelor istorice, sub comanda securiștilor îmbrăcați în salopete de mineri), dar care au șifonat grav imaginea României în lume. Pentru că nu era momentul să recurgă pe față la forță după însângeratul decembrie 1989, Iliescu a adus minerii, categoria socială pe care o putea manipula atunci cu ușurință, sub pretextul ,,salvării democrației românești”. Dar a fost oare democratic acest lucru? Mii de bucureșteni au fost răniți, câțiva au și decedat, în vreme ce mass-media anunța isteric ca și la ,,revoluție” că în Piața Universității sunt legionari, neolegionari, ,,golani” (eticheta pusă de Iliescu), ,,elemente depravate ale societății”. Prin asemănare, simpatizanții din Târgu-Jiu ai lui Dan Diaconescu erau numiți recent ,,aurolaci” și nu mai știu cum.
Ne putem aminti de asasinarea rapidă a cuplului Ceaușescu după o mascaradă de proces, având ca scop principal împiedicarea aflării adevărului despre noua putere (Iliescu fusese școlit cândva la Moscova la Universitatea Lomonosov și fusese desemnat de Mihail Gorbaciov să conducă după căderea lui Ceaușescu) și de dispariția conturilor lui Ceaușescu.
Ne putem aminti de crimele odioase din timpul ,,revoluției” (când trebuia să curgă neapărat cât mai mult sânge, că ,,așa e la revoluție”!), cum este cea executată asupra celor care l-au deconspirat înainte pe generalul Nicolae Militaru ca agent pentru sovietici (vezi cărțile scrise de Grigore Cartianu de la ziarul Adevărul iar apoi a fost numit de Iliescu ministrul Apărării!) și de tergiversarea la nesfârșit a dosarelor revoluției (instrumentate tocmai de generalul Dan Voinea, care participase activ la procesul lui Ceaușescu), pentru a fi descoperiți așa-zișii ,,teroriști”, criminalii care au ucis peste o mie de persoane și au rănit alte mii de persoane, în special în București și mai ales după data de 25 decembrie.
Ne amintim dacă vreți, de marile dosare de corupție, în care au fost implicați mulți dintre membrii Partidului Social Democrat. Presa a avut multe subiecte fierbinți pe această temă. S-a vorbit mult despre comisioanele de tranziție, șpăgile care s-au dat pentru ca unii se îmboțățească peste noapte, mai ales în afacerile cu statul, care erau cele mai profitabile. Mulți dintre tinerii de astăzi nu cunosc poate nimic despre toate aceste lucruri și de aceea ne adresăm în special lor.
Ne este greu să negăm apartenența lui Ion Iliescu și a lui Adrian Năstase la structurile ocultei mondiale, precum și rolul acestora în intrarea României în cadrul NATO și inițierea negocierilor de preaderare la Uniunea Europeană, în negocierile cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială (care ne-au adus ingerințe în politica internă și au condus la prăbușirea accelerată a economiei naționale).
Lasă un răspuns