Pentru un personaj presupus influent şi cu acces la marile „case”, care ar fi bătut chipurile lumea în lung şi în lat în căutarea finanţărilor necesare preluării CFR Marfă, Gruia „CF” Stoica este cât se poate de lipsit de diplomaţie şi abilitate. Cel puţin în comunicarea cu presa. S-a văzut de la prima sa „interacţiune” cu media, după semnarea contractului de preluare a CFR Marfă, când, prin răspunsurile şi aluzile făcute unei jurnaliste a lăsat impresia unui băiat de cartier, fie el şi cu ştaif de „Piaţa Victoriei”, un şmecheraş aflat la limita de jos a aroganţei de cocalar.
De aceea, este cât se poate de posibil ca alţii să fi negociat pentru el pe meridianele cât se poate de selective ale finanţărilor externe. Căci, alminteri, avem nevoie de un abil exerciţiu de imaginaţie să ni-l închipuim pe „GS Marfă” discutând cu liderii influenţi de prin colţurile lumii! Şi poate că Victor Pepelea-Ponta ştie mai multe! Pentru că nu întâmplător a făcut el vizita oficială, dar fără mandat, în China!
Revenind la prima apariţie media a lui Gruia Stoica în calitate de acţionar majoritar al unei părți din averea noastră naţională, aidoma oricărui băiat de cartier care se vrea ironic, acestuia i-ar fi ieşit mai bine „mişcarea” dacă îşi punea o şapcă, fie ea şi de ceferist, cu cozorocul la spate, decât să tatoneze dibăciile limbajului de presa! Aşa, încercând o abordare cu mult prea îndepărtată de lumea lui de fost vânzător de fier vechi (şi probabil viitor vânzător de fier feroviar!), în încercarea de a părea mai poleit decât este, personajul a scos cu totul batista la lumină, sfârşind prin a da la iveală, indirect şi prosteşte, posibila provenienţă externă a banilor. Or, dacă l-au „făcut” nişte fătuci de presă în numai câteva minute, cum să ni-l închipuim pe acesta vorbind, de la egal la egal, ca finanţatori din Rusia, China ori chiar de la Banca Mondială?!
Apoi, replica de ţopârlan deranjat într-o retorică, nu a întrebării, ci a propriei sale aroganţe, „Au altă culoare banii din Rusia?!”, servită drept răspuns la chestionările presei privind provenienţa banilor de care are nevoie pentru a-şi acoperi obligaţiile de acţionar majoritar (bani pe care încă îi aşteaptă, cel puţin ca linie de finanţare), nu poate avea decât un răspuns pe care ar trebui să i-l servească serviciile secrete. Fireşte că banii nu au culoare! Dar pot purta în ei condiţionările impuse de finanţatori! Obligaţii faţă de anumite grupări economice, de lobby şi interese, care ar putea deranja Uniunea Europeană.
Pentru că, de exemplu, dacă banii pe care se bazează „GS” Marfă vin din China, ei vor fi „dublaţi” (pentru că nimic nu este gratuit; nici măcar o finanţare!) de obligaţia asigurării lobby-ului necesar clădirii unui cap de pod al intereselor asiatice în Europa, practic peste capul decidenţilor UE. Şi chiar s-ar putea să avem o problemă cu Bruxellesul! În fapt, de oriunde ar proveni banii, întotdeauna contează „sursa”, pentru că, tocmai neavând „altă culoare”, ei pot masca banii murdari ai unor cercuri infracţionale ori chiar teroriste. Este primul motiv pentru care, înainte de a fi invitat să semneze contractul, „GS” Marfă ar fi trebuit să facă măcar dovada unei scrisori bancare. Să ne convingă că banii, de oriunde i va lua, sunt „curaţi”, iar culisele din spatele finanţatorilor nu afectează interesele noastre şi ale UE! În fond, până şi otevistul oltchimizării, Dan Diaconescu, a avut o asemenea scrisoare „la purtător”, fie ea şi garantată printr-un offshore!, pentru a nu mai aminti de faptul că la momentul exerciţiului de privatizare a Oltchim, DD avea în celebrii săculeţi cu „rumeguş” valutar mai mulţi bani decât are, acum, Gruia Stoica. Un personaj care are bani (după propriile sale „miştocării”) cât să scoată la o masă o jurnalistă.
Acesta este marele proprietar al activelor CFR Marfă! Şi doar rămâne de văzut cât şi cum se va agăţa el de avizul Consiliului Concurenţei pentru a mai câştiga câteva săptămâni pentru a procura banii din sursele „de finanţare” neprecizate! Asta dacă nu vom asista la transformarea programată a „glasului roţilor de tren” în glasul neputinţei Grupului Falimentar CF – GFR! Nimic nu ne-ar mai surprinde, după cum a fost creionat contractul de vânzare de către un alt „dj” al Economiei noastre, chiar dacă GS, ca adjudecatar al licitaţiei nu va aduce banii, el nu va păţi nimic. Nici puşcărie, nici penalităţi, nici măcar certa reţinere a garanţiei de zece milioane de euro! Lucru posibil mai ales dacă, în pronunţarea sa, Consiliul Concurenţei va da aviz negativ vânzării. Ceea ce este probabil să se întâmple dacă ţinem cont că prin această preluare, GFR va ajunge în poziţie dominant-monopolistă (cu un control de peste 80 la sută a pieţei). Iar dacă poziţia de monopol nu va fi sancţionată, totuşi, de către Consiliul Concurenţei, în mod cert o va face Uniunea Europeană!
De aceea, dacă ar fi fost vorba un proces corect, Ministerul Transporturilor ar fi trebuit să ceară avizul Consiliului Concurentei chiar după prima fază a licitaţiei, când a rămas un singur „jucător”, fiind evident că, în caz de câştig, acesta va ajunge (prin GFR şi CFR Marfă) într-o poziție dominant-monopolistă. Desigur, la acel moment, nu era încă certă prelungirea osândei la care supune Ponta ţara prin instrumentele FMI şi atunci s-a pus batista pe ţambal! Dar de ce a tăcut şi FMI, deşi era evident felul în care guvernanţii de la Bucureşti încearcau să „măscărească” Fondul, asta probabil o vom afla la scadența viitoarelor tranşe…
Lasă un răspuns