Vom reda mai jos alte câteva cântece de dragoste și dor, culese din satul Bârda, de la Mihăilescu Ana din Bârda (1919-2012), la data de 1 oct. 1973. Iată-le :
Du-te, dorule, cu bine
,,Du-te, dorule, cu bine,
La părinții mei și spune,
La părinții mei în sat,
Că eu sunt un arestat.
Vei vedea că plânge tata,
Acolo-n vale la izvor,
Spune-i că de el mi-i dor!
Vei vedea că plânge mama,
Lângă vatră, pe peron,
Șterge-i ochii cu năframa,
Spune-i că de ea mi-e dor!
Du-te, dorule, cu bine
Și te-nalță către cer,
La părinții mei le spune:
M-a ucis Garda de Fier!”
Cântec de cătănie
,,Foaie verde doi bujori,
Rău i-e mamei cu feciori!
Pătimește până-i crește
Și statu-i militărește.
Și-i crește și-i face mari,
Statu-i ia de militari.
Când am fost maichii mai dulce,
M-a jurat statul pe cruce,
Nicicum nu m-a lăsat,
Până când m-a scos din sat.
Ziua bună mi-am luat
De la băieții mei din sat;
De la fir de busuioc,
De la feciorii de joc;
De la flori de romaniță,
De la dragile fetițe;
De la grădina de flori,
De la fete și feciori;
De la mamă, de la tată,
De la mândra mea de-odată!
,,-Adu mâna și mă iartă,
Că ți-am fost drăguț odată!”
Când a fost să o sărut,
Ea pe loc nu m-a crezut,
Dar acum o să mă creadă,
Că doi ani n-o să mă vadă.
Și doi ani e vreme lungă,
Dorul meu o s-o ajungă!
S-o ajungă dorul meu,
Un’i-o fi drumul mai greu!
S-o ajungă mila mea,
Un’i-o fi calea mai grea!”
Tinerii-necați
,,Bate, Doamne, doi părinți,
Ce-au despărțit doi iubiți,
Și-a-mpreunat doi urâți!
Doi tineri când se iubea
Și părinții nu-i lăsa,
Ei s-au dus la logodit,
Părinții nu i-au primit.
Ei s-au dus la cununat,
Părinții nu i-au iertat.
Ei de mână s-au luat
Și s-au dus de s-a-necat,
Unde-a fost Jiul mai lat.
Și părinții au aflat,
Marinarii-au înștiințat
Și le-au dat sute și mii,
Să scoată pe tineri vii.
Pân-au numărat banii toți,
Au găsit tinerii morți.
I-au găsit îmbrățișați,
Parcă erau niște frați!
Așa dragoste-nfocată
Nu s-a mai văzut vreodată!
S-au dus părinții, i-au luat,
Pe-amândoi i-au îngropat
Lâng-o margine de sat.
La băiat a lăstărit
Un brad mare și-nverzit;
La fată a răsărit
Un strugurel aurit.
Strugurelul că creștea
Și pe brad îl cuprindea.
Îl cuprindea la mijloc,
Numai dragoste și foc.
Lumea pe-acolo trecea,
Lua struguri și mânca
Și din gură blestema:
,,-Bate, Doamne, doi părinți,
C-a despărțit doi iubiți,
Doi iubiți ca doi florinți
Și-a-mpreunat doi urâți!”
Lasă un răspuns