Alte cântece de dragoste și dor culese din satul Bârda…

Vom reda mai jos alte câteva cântece de dragoste și dor, culese din satul Bârda, de la Mihăilescu Ana din Bârda (1919-2012), la data de 1 oct. 1973. Iată-le :

Du-te, dorule, cu bine

 

,,Du-te, dorule, cu bine,

La părinții mei și spune,

La părinții mei în sat,

Că eu sunt un arestat.

Vei vedea că plânge tata,

Acolo-n vale la izvor,

Spune-i că de el mi-i dor!

Vei vedea că plânge mama,

Lângă vatră, pe peron,

Șterge-i ochii cu năframa,

Spune-i că de ea mi-e dor!

Du-te, dorule, cu bine

Și te-nalță către cer,

La părinții mei le spune:

M-a ucis Garda de Fier!”

 

Cântec de cătănie

 

,,Foaie verde doi bujori,

Rău i-e mamei cu feciori!

Pătimește până-i crește

Și statu-i militărește.

Și-i crește și-i face mari,

Statu-i ia de militari.

Când am fost maichii mai dulce,

M-a jurat statul pe cruce,

Nicicum nu m-a lăsat,

Până când m-a scos din sat.

Ziua bună mi-am luat

De la băieții mei din sat;

De la fir de busuioc,

De la feciorii de joc;

De la flori de romaniță,

De la dragile fetițe;

De la grădina de flori,

De la fete și feciori;

De la mamă, de la tată,

De la mândra mea de-odată!

,,-Adu mâna și mă iartă,

Că ți-am fost drăguț odată!”

Când a fost să o sărut,

Ea pe loc nu m-a crezut,

Dar acum o să mă creadă,

Că doi ani n-o să mă vadă.

Și doi ani e vreme lungă,

Dorul meu o s-o ajungă!

S-o ajungă dorul meu,

Un’i-o fi drumul mai greu!

S-o ajungă mila mea,

Un’i-o fi calea mai grea!”

 

Tinerii-necați

 

,,Bate, Doamne, doi părinți,

Ce-au despărțit doi iubiți,

Și-a-mpreunat doi urâți!

Doi tineri când se iubea

Și părinții nu-i lăsa,

Ei s-au dus la logodit,

Părinții nu i-au primit.

Ei s-au dus la cununat,

Părinții  nu i-au iertat.

Ei de mână s-au luat

Și s-au dus de s-a-necat,

Unde-a fost Jiul mai lat.

Și părinții au aflat,

Marinarii-au înștiințat

Și le-au dat sute și mii,

Să scoată pe tineri vii.

Pân-au numărat banii toți,

Au găsit tinerii morți.

I-au găsit îmbrățișați,

Parcă erau niște frați!

Așa dragoste-nfocată

Nu s-a mai văzut vreodată!

S-au dus părinții, i-au luat,

Pe-amândoi i-au îngropat

Lâng-o margine de sat.

La băiat a lăstărit

Un brad mare și-nverzit;

La fată a răsărit

Un strugurel aurit.

Strugurelul că creștea

Și pe brad îl cuprindea.

Îl cuprindea la mijloc,

Numai dragoste și foc.

Lumea pe-acolo trecea,

Lua struguri și mânca

Și din gură blestema:

,,-Bate, Doamne, doi părinți,

C-a despărțit doi iubiți,

Doi iubiți ca doi florinți

Și-a-mpreunat doi urâți!”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*