Frumos ești grai românesc!
îți mulțumesc măicuță că m-ai învățat să grăiesc
vorba românească îți mulțumesc pentru primul
cuvânt învățat în limba românească
mamă apoi au urmat altele și altele
printre ele tată apă pământ noroc foc
curaj lupta inimă omenie
și pe tine te-au învățat
părinții tăi și părinții părinților tăi
mulți dintre ei plecați printre îngeri pentru a-i
învăța să vorbească în frumos grai românesc
.
,,limba noastră” spunea poetul
cu secole în urmă ,,e o comoară” și eu îl cred
și-atunci a fost așa și-acum e tot așa
și dumneavoastră îl credeți
cei care citiți ori ascultați toate aceste vorbe românești
sunt mândru din acest punct de vedere
că sunt român că vorbesc românește
pentru mine și neamul meu
limba română este încă o comoară
este izvor de apă limpezit peste vremi tulburi
.
aici moșii și strămoșii noștri
au fost români – curajoși fermi dârzi viteji
au trăit românește au gândit românește au luptat românește
ei au conjugat perfect verbele
a vorbi a grăi a cinsti a omeni a lupta
dar și sintagmele ,,grăiesc românește” sau
,,sunt mândru că sunt român”
le aparțin iar eu le-am învățat de la ei
și-mi voi învăța copiii
ba chiar și nepoții (dacă voi trăi până atunci)
să stimeze să cinstească ori să lupte
pentru ca toate acestea să dăinuie
pe vecie întru eternitatea limbilor rostite ori vorbite
știute ori neștiute de mine
.
de la ei am învățat că undeva pe glob există un loc
mirific minunat frumos numit România
România e și a mea a fost și-a strămoșilor mei
și va fi și-a copiilor copiilor mei
nu știu ce-am să las moștenire dar de-un singur lucru
sunt ferm convins – limba română în care mi-am învățat copiii
să vorbească este moștenirea pe care o am să le-o las
cu certitudine
doar aici se vorbește în adevărat grai românesc
în limba română și rugăciunea este mai frumoasă
ardelenii și moldovenii și dobrogenii
și oltenii și bănățenii vorbesc pe-aceeași limbă
vorbesc în același grai spre bucurie
.
au vrut și mai vor mulți să cucerească acest grai cu
toate minunățiile lui
lor le spun că în limba română există și cuvinte precum
NICIODATĂ
NICICÂND
NICI GÂND sau NICICUM
atâta vreme cât pe-aici
se va vorbi și se va gândi în spirit românesc
sunt mândru că limba ce-o vorbesc este
LIMBA ROMÂNĂ
Mamă, asta-i țara mea și vreau să fie a mea mereu
când m-am născut n-am știut unde-am ajuns
am supt țâța mamei și-am simțit că
nimic altceva nu ar fi mai dulce și mai bun
era lapte dintr-un suflet de om care trăia românește
eu nu aveam de unde să știu eram prea mic pe-acele vremi
apoi am mai crescut și-am cunoscut și-alți oameni
era tata erau frații și surorile mai mari erau bunicii
eu eram cel mai alintat
la un moment dat am învățat să vorbesc
să mă înțeleg cu cei din jurul meu
așa cum știam pe-acele vremi
(mai stâlcit zic acum dacă-s mai învățat!)
.
între timp au mai venit și alți frați în familia noastră
dar și alți verișori începeam să-i cunosc să-i știu
să știu care-s de-ai mei și care nu
atunci toți eram de-o seamă – și neamuri și prieteni și vecini
acuma s-au mai schimbat lucrurile
după câțiva ani am mers la Grădiniță și-apoi la Școală
aici am învățat adevăratele comori
deja știam să spun sfânta rugăciune Tatăl nostru …
dar și poezia Înger îngerașul meu …
îmi plăcea să aud ori să ascult cum vorbesc oamenii
deja îi percepeam când râdeau știam că este de bine
am fost martor și atunci când cei din jurul meu plângeau
și se văietau le simțeam durerea dar nu puteam să-i ajut
nu știam cum dar uram astfel de momente
abia mai târziu am aflat că atunci a fost înmormântarea bunicului
acum în deplinătatea minții îi înțeleg
eu plâng acuma după ei…
.
într-una din zile venind de la Școală
m-am întâlnit cu cineva… străin zic azi… atunci nu știam cine este
dădea din gură dar nu înțelegeam nimic din ce vrea
să-mi spună … nedumerit m-am uitat la el și-am spus doar atâta
,,tu nu ești de pe-aici!” … nici el nu m-a înțeles dar eu
aveam dreptate nu era de pe-aici
dar ce caută un om necunoscut în țara mea?
ce vrea? ce-i trebuie? după ce-o fi venit? încotro merge?
ce știam eu din toate astea dar mă întrebam mereu
cine-o fi? un străin – dar ce caută străinii aici?
străinii nu au țară? – am întrebat-o pe mama
și-apoi au urmat alte câteva zeci de întrebări
cum se numește țara în care locuiesc străinii?
cine sunt ei? cine sunt acești străini și ce caută aici?
de ce nu vorbesc ca noi?
ce vor de la noi? după ce au venit? cât vor sta aici?
când se duc de-aici? se vor duce în țara lor?
vor lua ceva de la noi? îl vor lua pe tata cu ei?
.
îngrijorată săraca mama – nu știa cum să mă liniștească
mi-a spus (și-acum îmi mai spune dar acuma îmi place
când îmi spune) tot semeni cu tata fie iertat!
atunci m-am întrebat ce-or fi astea?
mama a fost primul om care mi-a spus că
țara mea se numește România
că aici se vorbește românește
că aici sunt oamenii cei mai buni și mai ocrotitori
și mai frumoși și mai harnici și mai buni
și mai săritori și mai omenoși și mai respectuoși
aici oamenii se ajută între ei
aici necazul nu este așa de greu de dus
pentru că ai lângă tine oameni de nădejde
care-ți sar în ajutor
aici limba ce se vorbește este limba română
.
auzind-o i-am spus fără să știu cât adevăr poate
să cuprindă sufletul unui copil
mamă asta-i țara mea și vreau să fie a mea mereu
azi – dacă ar fi să lupt pentru apărarea ei aș fi primul care
sare la luptă pentru că România este cel mai frumos loc din lume
(n-am fost în alte locuri dar am argumente în ce spun)
azi sunt mândru că sunt român și că limba ce-o vorbesc
este limba română
azi știu cum se numește țara în care locuiesc străinii
știu că cea mai frumoasă rugăciune se rostește în limba română
știu că sufletul de român nu va muri niciodată
știu că acest ținut este binecuvântat
știu că bunicul a fost plâns de tot satul
era cel mai bun și mai înțelept român
aș vrea că măcar eu să-i seamăn lui
câte le știu … le știu în limba românească
iar dacă vreau ceva… vreau ca tot ce-i românesc
să nu moară niciodată!
Lasă un răspuns