– interviu cu domnul VALERIU SĂHĂRNEANU, deputat din grupul liberalilor reformatori în Parlamentul Republicii Moldova –
– Stimate domnule deputat, Săhărneanu, profitând de prezenţa dumneavoastră la cea de a XI-a ediţie a Universitatea de Vară de la Izvorul Mureşului, aş vrea să vă rog să faceţi o radiografie, a vieţii politice de la Chişinău, ca unul care sunteţi implicat în viaţa politică actuală din Republica Moldova…
-Viaţa politică actuală de la Chişinău este destul de complicată şi de frământată. Ştiţi că este cea de a treia guvernare a forţelor pro-europene, venită la putere după îndelungi tratative între partidele politice care au format fosta guvernare. Şi chiar dacă, în principiu, toate acestea şi-au stabilit ca obiectiv principal integrarea europeană, nu toate văd la fel drumul pe care va trebui să-l parcurgem pentru atingerea acestui obiectiv. Tocmai acesta a fost şi motivul pentru care în peisajul politic din Chişinău a apărut grupul liberalilor reformatori. Din acest grup fac parte şi eu, alături de alţi şase deputaţi, care s-au desprins din Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu.
– De ce a fost nevoie de o astfel de mişcare, care a ,,rupt” P.L în două, împărţindu-l în tabere opuse, care se ceartă între ele, fiecare acuzând de trădare pe cealaltă. Oare o fi bine, judecând această divizare din perspectiva proverbului ,,unirea face puterea!…
– Aşa este şi fiţi sigur că nu ne-a fost deloc uşor să facem acest pas. Am fost însă obligaţi să-l facem şi bine că l-am făcut înainte de a fi fost prea târziu. Să vă explic. Preşedintele partidului, domnul Mihai Ghimpu, a luat-o, cum se spune, razna. A socotit că el este totul, că nimeni nu are voie să facă altceva decât ceea ce considera dumnealui că trebuie făcut. Astfel i s-a năzărit că noi, alianţa pro-europeană, trebuie să ieşim de la guvernare, că trebuie să trecem în opoziţie, să-i lăsăm pe comunişti să guvernze ţara în următorii 10-12 ani, până prin 2027. Atunci a stabilit dumnealui că va sosi momentul în care noi ne vom reîntorce, cu surle şi trâmbiţe, ca să luăm puterea şi să pornim pe calea pro-europeană. Până atunci, comuniştii se vor compromite în faţa poporului, zicea dumnealui. Erau nişte idei absolut lipsite de orice logică. Fiindcă realitatea impune cu totul altceva. Nu ne putem permite nicio derogare, nicio amânare, nicio încetinire a parcurgerii drumului ce ne separă încă de Europa. O astfel de politică de tergiversare, ar fi moarte curată, fiindcă cei care ne pândesc, încercând să profite de orice slăbiciune, asta aşteaptă, convinşi că timpul este aliatul lor.
– Aveţi dreptate, domnule Săhărneanu. Îmi aduc aminte că într-o convorbire cu domnul deputat (în Sovietul suprem de la Moscova) Anton Grăjdieru, la Chişinău, în 1990, am amintit de posiblitatea unirii Basarabiei cu România. Mi-a răspuns că nu era momentul, fiindcă trebuia aşteptat ca Republica Moldova să fie recunosută pe plan internaţional, să devină membră a ONU etc. Între timp, ruşii şi-au revenit din zăpăceala lor şi au început acţiunea de recuperare a tot ce au pierdut după evenimentele petrecute în Rusia, în perioada 1989-1990. Republica Moldova a simţit din plin această acţiune, mai ales că de trădători neamul nostru românesc nu a dus niciodată lipsă.
-Iată, acesta este şi motivul pentru care nu mai putem aştepta, nu mai putem pierde timpul, din contră, trebuie să ne grăbim spre a putea să aducem Republica Moldova alături de celelalte ţări europene. Atunci, în 1990, eram singuri. Eram destul de debusolaţi, mai ales nu a existat curaj şi hotărâre. Singurul om curajos, gata să aducă Basarabia ,,la sânul mamei sale, România”, a fost Mircea Duc. A fost însă repede anihilat şi îndepărtat din fruntea guvernului. Celălalt, Mircea Snegur, preşedintele ţării, s-a dovedit slab de înger, cum se spune, poate mai corect spus, s-a pus în slujba ruşilor, cu sau fără voia lui. Nu ştiu dacă nu cumva a căzut în aceeaşi plasă şi Mihai Ghimpu, mai ales când mă gândesc la faptul că acum ceilalţi cinci deputaţi liberali se găsesc în opoziţie, alături de deputaţii comunişti. Asta în situaţia în care chiar unuii dintre aceştia au părăsit partidul lui Voronin, dându-şi seama că acesta a devenit o organizaţie politică anacronică. Oare cum e posibil ca cineva care se bate cu pumnii în piept, lăudându-se că este patriot, să facă o politică potrivnică intereselor propriului său popor! Păcat…
– Ce credeţi, domnule Săhărneanu, mai poate fi posibilă o întoarcere de pe drumul european al Republicii Moldova?
– Eu, personal, nu cred, cu toate că, aşa cum vă spuneam, avem duşmani puternici şi greutăţi uriaşe de învins. Nu mai suntem nici singuri, ca în 1990. Avem sprijinul total al României şi chiar al altor ţări, aşa că ne va fi cu mult mai uşor acum decât atunci. În plus, avem la guvernare forţele poltice care şi-au făcut un scop din integrarea Republicii Moldova în rândul ţărilor europene. Deci sunt absolut convins că acest scop va fi realizat, iar un prim pas important va fi făcut chiar în această toamnă, la Vilnius. Cât priveşte chestiunea unirii, preşedintele Băsescu a afirmat aici că ne vom regăsi, cu siguranţă, împreună într-o Europă unită. Eu aş vreau să cred că acel moment ne va găsi uniţi, nu numai ,,în cuget şi-n simţire”, ci ,,într-o Românie a tuturor Românilor”, aşa cum au vrut şi înaintaşii noştri, în 1918.
Lasă un răspuns