Așa cum n-a fost nici mama.
Așa cum n-a reușit să fie nici tata pe-aice.
Degrabă am anii lui tata
Și-ncă pot să respir o armată de maci
Dezertați din etern printre spice.
.
Degrabă am anii mamei din zare
Și-ncă pot să cuprind
Un copac rămas fără mîini,
Dar cu glas de copil, în cărare.
.
Sunt pasăre în zbor,
La fereastra inimii voastre
Bat neauzit.
Nu cer niciodată nimic,
Eu sunt cel obligat să dea totul
Ca să pot să rămîn fericit.
.
N-am altă dorință, și-ntruna
Învăț să fiu fericit.
Între o televiziune și-un blog,
Pe-undeva,
Zburdă pîndită
De țeava puștii unei iasomii,
Parcă fericită inima mea.
.
Învăț să fiu fericit.
Chiar să vreau că nu pot să vă spun cum e.
Învăț să fiu fericit.
Chiar să vreau că nu pot să vă spun ce simt.
.
La urma urmelor eu nici n-am spus cuiva
C-am absolvit fericirea pe 10.
Ia, sunt și eu un veșnic student la Facultatea Iubirii,
Unde o doamnă frumoasă ca lacrima mamei mele, stinghere,
Și severă ca privirile tatei
Mă învață să fiu fericit de nespus
În Tăcere.
.
Lecția ei este simplă.
De peste 2000 de ani spre noi zilnic vine.
Trebuie doar să n-ai nimic și să crezi că ai totul în tine.
.
Lecția ei este ușor de memorat.
Trebuie doar să-l iubești pe cel care rîvnește mereu lauri, premii și bani.
Trebuie doar să-l iubești ne-ncetat.
.
Ca mîine am vîrsta lui tata. Cel neîmplinit.
Degrabă am vîrsta mamei din mit.
Și eu tot n-am însușit lecția pîn-la sfîrșit.
Și eu tot n-am însușit lecția pîn-la sfîrșit.
.
Parcă știu lecția pe de rost, dar o pierd și o iau de la-nceput.
Noaptea o cînt, dimineața o uit.
.
Și iată așa, vreme de 44 de ani,
Eu învăț să fiu om fericit.
Ca macul surîzînd pe limbi de coasă,
În care fericirea n-a murit.
Lasă un răspuns