Lecția mea…

Învăț să fiu fericit.

Așa cum n-a fost nici mama.

Așa cum n-a reușit să fie nici tata pe-aice.

Degrabă am anii lui tata

Și-ncă pot să respir o armată de maci

Dezertați din etern printre spice.

.

Degrabă am anii  mamei din zare

Și-ncă pot să cuprind

Un copac rămas fără mîini,

Dar cu glas de copil, în cărare.

.

Sunt pasăre în zbor,

La fereastra inimii voastre

Bat neauzit.

Nu cer niciodată nimic,

Eu sunt cel obligat să dea totul

Ca să pot să rămîn fericit.

.

N-am altă dorință, și-ntruna

Învăț să fiu fericit.

Între o televiziune și-un blog,

Pe-undeva,

Zburdă pîndită

De țeava puștii unei iasomii,

Parcă fericită inima mea.

.

Învăț să fiu fericit.

Chiar să vreau că nu pot să vă spun cum e.

Învăț să fiu fericit.

Chiar să vreau că nu pot să vă spun ce simt.

.

La urma urmelor eu nici n-am spus cuiva

C-am absolvit fericirea pe 10.

Ia, sunt și eu un veșnic student la Facultatea Iubirii,

Unde o doamnă frumoasă ca lacrima mamei mele, stinghere,

Și severă ca privirile tatei

Mă învață să fiu fericit de nespus

În Tăcere.

.

Lecția ei este simplă.

De peste 2000 de ani spre noi zilnic vine.

Trebuie doar să n-ai nimic și să crezi că ai totul în tine.

.

Lecția ei este ușor de memorat.

Trebuie doar să-l iubești pe cel care rîvnește mereu lauri, premii și bani.

Trebuie doar să-l iubești ne-ncetat.

.

Ca mîine am vîrsta lui tata. Cel neîmplinit.

Degrabă am vîrsta mamei din mit.

Și eu tot n-am însușit lecția pîn-la sfîrșit.

Și eu tot n-am însușit lecția  pîn-la sfîrșit.

.

Parcă știu lecția pe de rost, dar o pierd  și  o iau  de la-nceput.

Noaptea o cînt, dimineața o uit.

.

Și iată așa, vreme de 44 de ani,

Eu învăț să fiu om fericit.

Ca macul surîzînd pe limbi de coasă,

În care fericirea n-a  murit.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*