2030, cateva puncte de vedere…

1) Prognozele pleacă de la premize. În ceea ce urmează ele sunt ale decalogului judaico-creştin. Două miliarde de creştini reprezintă factorul hotărâtor al civilizaţiei. De la ei pleacă impulsurile teologice, filozofice, culturale, politico-sociale şi tehnico-ştiinţifice. Aşa cum legiunile Imperiului Român (singurul din cele opt la anul zero, care a supravieţuit şi s-a metamorfizat în Sfântul Imperiu Român, UE, UŞA, NATO şi decide soarta lumii) au pregătit terenul creştinismului, tot aşa colonialismul, imperialismul) şi globalizarea pregătesc terenul standardelor de civilizaţie, drepturilor universale ale omului, creştinismului.

2) Trauma creştinismului este Marea Schismă din anul 1054, care a generat un perpetuum Război Rece, o Cortină de Fier despărţitoare între ortodocşi şi occidentali şi mai ales imensul eşec din anul revoluţionar 1989, când dorinţa fierbinte de refacere a unităţii creştine a rămas neinplinită cu consecinţele dramatice, din ce în ce mai vizible atât în est cât şi în vest şi care determină soarta neamurilor, mai ales a românilor de la Limes, între Imperiu şi Barbari.

3) Până în 2030 complexul militar-industrial din SUA, cultură anglo-mozaică va pierde din puterea actuală, dar va rămâne dominant în competiţie cu America Latină, Africa de Sud, India şi nu în ultimul rând China. Succesul creştinilor din Hong-Kong şi Macao este greu acceptat de confucianiștii, dar, când China comunistă va deveni creştină (azi sunt 20 de milioane!) umanitatea va descoperi o nouă dimensiune, ca după descoperirea Lumii Noi. Şi creştinii din India, Goa, Kerala, Japonia, Orientul Apropiat au aceiaşi misiune de integrare şi adaptare la condul de comportament occidental: contract, disciplină şi muncă. Această modernizarea laică tehnico-ştiinţifică pregăteşte terenul crestinizarii universale.

4) Moscova, a treia Roma, a iniţiat dialogul cu Roma şi SUA, a renunţat paşnic la Războiul Rece, la Cortina de Fier, la umilitorul Lagăr ortodoxo-comunist dar nu l-a înteles pe Fericitul Ioan Paul al II-lea, n-a avut forţă să contribuie la refacerea unităţii creştine. În consecinţă, Rusia e puterea cea mai imprevizibilă (vezi Siria, Caucaz, ocupaţia militară din Moldova etc.) pentru că aspiră la refacerea imperiului, Uniunii Euro-asia. Proiect cu picioare de lut, pentru că ruşii sunt tot mai puţini, exportă numai materii prime, iar vecinii devin tot mai puternici. Un cerc vicios. Asta ne indrepateste să sperăm că Moscova şi Roma vor găsi un „modus vivendii” înainte de aniversarea unui mileniu de la Marea Schismă.

5) În acest context geopolitc, românii, dezmembraţi de Stalin şi Hitler, se găsesc între ciocan şi nicovală, între Rusia şi UE/NATO. România e integrată formal în lumea euro-atlantică, în schimb Biserica Ortodoxă se orienteza spre Moscova, iar cea Unită cu Roma este persecutată. Rezultatul este un blocaj care a dus deja la emigrarea pe trei milioane de tineri spre vest. În Moldova situaţia este şi mai dramatică. Transnistria este ocupată militar. Biserica Ortodoxă este şi ea direct obedientă Moscovei. Pretutindeni, corupţie, clientelism, nepotism oriental.

6) Românii supravieţuiesc acuma că într-o sala de aşteptare CFR şi nu ştiu nici în ce direcţie, nici în tren să urce: Moscova sau Roma? Pentru că au înfăptuit unirea din 1859, 1918, moldo-valahii au convingerea că sunt model de urmat. Ei nu realizează că linia Şcolii Ardelene duce la emanciparea naţională, socială şi că numai o sinteză a Ideii cu Fapta oferă şansă depăşirii blocajului actual.

7) Cum va evolua chestiunea românească? Va avea lor reunificarea, va fi depăşită sărăcia din cele mai sărace ţări din Europa? Se va lua o decizie majoră? Se va bate pasul pe loc? Hotărăsc vrăjmaşii? Aceste întrebări şi mai ales răspunsurile generează o cascadă de consecinţe pe care le cunoaştem din viaţa lui Mihai Viteazul, Micu-Clein, Samuil Micu, Maior, Vladimirescu, Bălcescu, Cuza, Antonescu, Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu. Nu este exclus ca moldo-valahii să redevină sclavii satrapilor orientali, tot aşa cum e posibil că prin dialogul cu occidentalii, început de Fericitul Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, şi unirea cu Roma să renască România Mare occidentală şi prosperă.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*